Europa celor patru viteze: „Importantă este voința de a juca un rol în Uniunea Europeană”

Extinderea Uniunii Europene și reforma acesteia merg mână în mână și trebuie să începem cu asta acum, a declarat la Bruxelles ministrul german pentru Europa, poziție care aduce tot mai aproape ideea de acum câțiva ani a Europei cu mai multe viteze. Un grup de experți francezi și germani au realizat deja un raport, evident, cu concluzii și propuneri privind modul în care va putea fi condusă o viitoare Uniunea Europeană cu 30 sau chiar mai mulți membri, document ce propune, în esență, o schimbare a tratatului și reformele necesare.

Raportul vorbește de patru cercuri concentrice: nucleul dur, Uniunea Europeană, membrii asociați și comunitatea politică europeană, și asta undeva la orizontul anului 2030. El are o mare importanță mai ales în perspectiva Consiliului European de la sfârșitul lunii decembrie, unde cei 27 de șefi de stat și de guvern vor decide dacă vor deschide negocierile de aderare cu Ucraina și Republica Moldova și, totodată, vor trebui să facă un gest în direcția țărilor Balcanilor Occidentali, care așteaptă deja în anticamera Uniunii Europene.

Prin urmare, așa cum s-a spus în conferința de presă în care a fost prezentat acest raport, Franța și Germania doresc să piloteze, să orienteze discuțiile și, bineînțeles, așa cum ați spus foarte bine, nucleul central, nucleul dur al acestei inițiative, care, atenție, este o inițiativă care reunește experți, dar sub patronajul ministerelor de externe al Franței și Germaniei. Prin urmare, este mai mult sau mai puțin un angajament. Ei bine, centrul acestui raport este Europa cu mai multe viteze. Cu alte cuvinte, integrarea sau procesul de lărgire al Uniunii Europene, care a devenit inevitabil în contextul războiului din Ucraina, va deschide un șantier care va schimba fizionomia politică și economică a Uniunii Europene. Nu toate țările se vor afla în același cerc al integrării. Ceea ce nu ni se spune este ce înseamnă nucleul dur al Uniunii Europene, care va fi instituționalizat, deci, nucleul dur nu va însemna toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene.

Despre ce înseamnă însă o Europă cu, iată, patru viteze discutăm acum cu invitatul "Apelului matinal", Ștefan Popescu, analist și comentator de politică externă.
Ştefan Popescu: Schimbările principale vizează decizia în Uniunea Europeană. Ați amintit chiar dvs., o comunitate politică europeană, care să cuprindă peste 30 de state, nu pot intra cu aceleași drepturi și responsabilități în ce privește decizia Uniunii Europene. Cu alte cuvinte, o țară, un drept de vot, un drept de veto pe deciziile Uniuni Europene. Uniunea Europeană trebuie să fie înțeleasă nu numai ca o familie, trebuie să fie înţeleasă și ca o structură bazată pe echilibrul de putere şi, bineînțeles, acest echilibru de putere creează o anumită ierarhizare între statele care participă la această inițiativă. Aceasta vine în mod natural, pentru că unitățile care o compun nu sunt egale nici ca populație, nici ca economie, nici ca tradiție și nici ca voința de a exercita un rol în Uniunea Europeană. Acum, întrebarea care se pune este de ce Germania și Franța au venit cu acest raport, de ce nu au existat și alte inițiative, de pildă, România ar fi putut să se asocieze în perspectiva acestei date importante - Consiliul European din decembrie -, ca țară de frontieră, ca ţară interesată de integrarea Moldovei, a Ucrainei, a Balcanilor de Vest, o țară care legitimitate să vorbească pe aceste subiecte și care are și experiența tranziției și a procesului de aderare într-o tranziție economică și politică, de ce nu a luat inițiativa împreună cu alte state europene să vină ea cu un raport tot la nivel de experți, dar patronat de Ministerul de Externe.

Cătălin Cîrnu: De ce?
Ştefan Popescu: Păi, da, dar vreau să vă spun că nouă ne produc îngrijorări asemenea inițiative și scenariul Europei cu mai mult viteze, dar și noi lăsăm un spațiu liber în procesul european de reflecție pe marile teme europene.

Daniela Petrican: Și în acest context, ce rol joacă vetoul național?
Ştefan Popescu: Păi, vetoul național, deși este un pericol, şi am văzut și am simțit-o pe pielea noastră în dosarul Schengen, în același timp reprezintă un atu pentru fiecare țară, pentru că în momentul în care ești o țară mai mică, o țară cu capacitate mai redusă de a iniţia coaliții pe anumite subiecte, dreptul de veto îți dă garanția că vei fi întrebat, că vei fi consultat. Or, dacă acest drept de veto dispare, bineînțeles că va rămâne capacitatea țărilor membre de a influența jocul european. Nu va mai fi acest lucru automat.

Cătălin Cîrnu: Da, dar cum se va putea reflecta acest proces asupra României? Că tot aminteam de Spațiul Schengen.
Ştefan Popescu: Păi, cum se va putea? Trebuie să plecăm de la întrebarea dacă România este sau nu în sau va face sau nu parte din nucleul dur al Uniunii Europene. Pentru că acest nucleu dur nu va însemna numai o capacitate sporită în decizia europeană, dar va însemna, bineînțeles, și o diferențiere în ce privește alocările fondurilor europene, diferențe tehnologice, diferențe demografice, pentru că este clar că o parte a populației europene va privi spre nucleul dur, care va avea o altă viteză de integrare, de dezvoltare. Va fi, bineînțeles, o dată, dacă vor fi instituționalizate, dacă vom ajunge acolo, vor fi consecințe asupra poziției internaționale a țărilor respective că se vor afla nucleul dur, în al doilea cerc al integrării UE la 27 și în țările asociate sau în Comunitatea Politică Europeană în cercul cel mai larg.

Daniela Petrican: Putem spune că Bruxelles-ul nu mai acceptă faptul că unele state au performanțe mai repede, iar altele mai încet?
Ştefan Popescu: Nu Bruxelles-ul, nu Bruxelles-ul. Atenție, noi spunem Bruxelles-ul, dar ce anume se află în spatele Bruxelles-ului? În spatele Bruxelles-ului se află decidenți, comitete de experți, care fac parte din anumite țări, care poartă, au cu ei un anumit orizont național. În spatele Bruxelles-ului, în ce privește inițiativa de care ați vorbit, stă, bineînțeles, Franța, Germania și am avut semnale, acest raport nu este ceva nou. Gândiți-vă în 2017, că Macron a avut o luare de poziție prin celebrul discurs de la Sorbona din Aula cea mare a Universității Sorbona, prin care anunța scenariul direcția Europei cu mai multe viteze.

Cătălin Cîrnu: De ce doar Franța și Germania?
Ştefan Popescu: Pentru că au voința de a exercita un rol conducător în Uniunea Europeană, în ciuda divergențelor care le separă. Deci, asta contează cel mai mult în relațiile internaționale și în politica europeană. Noi spunem că suntem a șasea ţară a Uniunii Europene, de acord. Asta este ceva contabil, importantă este voința de a juca un rol în Uniunea Europeană. Acela este principalul motor care îți imprimă creativitate, care îți imprimă, bineînțeles, o anumită poziționare pe dosarele europene. Dar, v-am spus, nu uitați faptul că noi am lăsat un spațiu liber în est. Nu e vorba numai de România. Nu am văzut o țară din est care, v-am spus, este învecinată cu Ucraina, învecinată cu Moldova, învecinată, mai aproape de Balcanii de Vest, care să vină cu o asemenea inițiativă pe care să o pună în atenția statelor europene în perspectiva Consiliului European de la sfârșit de decembrie.