Uca Marinescu descoperă lacul cu cianuri din inima Americii

(...) am mai stat ascultând poveştile ghidului care mă asigura că în curând începe.

S-a uitat din nou la cer şi a spus: "Da, da…", dar eu tot nu vedeam nimic.

Dar după câteva minute am văzut.

Vălul venea ca un fuior de ceaţă albă trimis de sus spre pământ. Era ceva care îţi capta simţurile şi care te fixa numai acolo.

L-am privit pe Joe şi el era în aceaşi stare. Cerul îşi deschidea fereastra trimiţându-şi mesagerul.

Culoarul pe care a apărut aurora s-a luminat şi năframa albă a coborât spre păduri, spre oameni, spre pământ.

(...) La întoarcere, coborând din maşină cu acordul lui Joe, am privit iarăşi faţă în faţă bizonii.

Revenirea în oraş mi-a pregătit o surpriză, o vizită la o familie de români. Nişte oameni minunaţi care s-au stabilit aici pentru linişte şi pentru această natură specifică şi minunată de aici.

Am povestit multe şi a urmat a două surpriză: vizitarea unui loc care acum a devenit un fel de monument reprezentativ al exploatării de aur de către compania Gold Corporation … de acelaşi tip cu cea care a venit şi la noi pentru puţinul nostru aur, şi căruia trebuie să ne opunem aşa cum au făcut şi băştinaşii de aici, alungându-i.

Locul este un pustiu distrus şi părăsit cu deşeuri de tot felul.

Lacul cu cianuri şi alte otrăvuri este izolat acum faţă de natură, cu eforturile guvernului local, cu plata de taxe din partea localnicilor – pentru păstrarea prin instalaţii speciale de congelare a permafrostului.

Acest lucru se face pentru a nu se răspândi în apele freatice şi în pământ şi spre lacuri şi râuri, inclusiv spre fluviul Mc.Kenzie (...).

Continuarea pe injurullumii.romania-actualitati.ro.