Povestea lui Ciprian, orfanul român cu handicap salvat de maica Tereza

Uneori destinul este deja marcat şi imposibil de evitat, un lanț al durerii imposibil de rupt.

Însă câteodată se întâmplă ca dragostea, solidaritatea și, de ce nu, norocul să întrerupă acest circuit de suferință şi să readucă la normalitate viața unei persoane. În unele cazuri foarte rare, acest traseu poate aduce chiar mulţumire și bucurie.

Este ceea ce i s-a întâmplat lui Ciprian, un băiat român care s-a născut cu oasele craniului nesudate, fiind prin urmare, abandonat la naștere de către mama sa într-un orfelinat "pentru cazurile incurabile".

Totul s-a schimbat pentru Ciprian în ziua în care Maica Tereza din Calcuta a vizitat institutul. Femeia, proclamată sfântă duminică, 4 septembrie, a rămas atât de impresionată de povestea tragică a copilului, încât a decis să-l ia de acolo şi să-l ducă să-l opereze la Roma, la spitalul Policlinico Gemelli, iar mai târziu să-i găseasca şi o familie adoptivă.

Din orfelinatul lui Ceauşescu la mănăstirea Surorilor misionare din Roma

Băiatul s-a născut în ianuarie la Tîrgoviște, în anii dictaturii lui Nicolae Ceaușescu. Se pare că în timpul naşterii ceva nu a mers bine, iar consecințele au fost dramatice: oasele craniului nu se sudează, iar copilul este destinat să aibă probleme serioase în timpul creșterii. Pentru medici este un miracol faptul că încă se află în viață.

Poate din disperare, poate de frică, femeia decide să-l lase într-un orfelinat "pentru cazurile incurabile".

În orfelinatul unde este abandonat, micuţul şi-a petrecut primii ani de viaţă în condiţii igienice precare, hrană insuficientă şi desigur, fără a putea conta pe îngrijirea necesară pentru a încerca să recupereze condiția unei vieți normale. Insuficienta sudare a oaselor craniului nu permite creierului să se dezvolte în mod corespunzator, fapt care cauzează grave probleme de vedere. Orb cu ochiul stâng, Ciprian poate percepe doar unele elemente cu cel drept, iar pentru a evita ca situația să se agraveze trebuie intervenit rapid. Acesta este momentul în care a sosit Maica Tereza.

Pentru o perioadă de timp, casa băiatului devine Institutul Surorilor Misionare ale Carității din București, după care în cele din urmă îi este permis să ajungă în Italia. Găzduit de mănăstirea Surorilor misionare din Roma, copilul este îngrijit mai înainte la spitalul Bambino Gesù iar apoi la spitalul Policlinico Gemelli, unde a fost supus mai multor intervenţii chirurgicale care au reușit să-i salveze doar o parte din vederea ochiului drept. La 16 februarie 1993, Maica Tereza s-a întors în Italia pentru a-i fi naşă de botez.

Nimeni dorea să îl înfieze

În 1995, Tribunalul de Minori din Roma declară starea de adoptabilitate pentru Ciprian, iar surorile misionare din Roma se străduiesc să-i găsească o familie, numai că handicapul lui sperie atât de mult încât nimeni nu are curajul să-l accepte. Tutorele legal, o religioasă din ordinul măicuţelor ''Misionarele Carităţii'' continuă să aibă grijă de el până la vârsta de 15 ani, când lui Ciprian i se deschid ușile Institutului Serafic pentru Surdomuți și Orbi.

Au trecut 20 de ani de-atunci și astăzi Ciprian continuă să trăiască la Serafico, unde a devenit un actor în spectacole laboratorului de teatru, un pictor în atelierul de grafică, un pelerin care a parcurs o parte importantă din El Cammino, un campion la înot (a câștigat medalia de aur la Jocurile olimpice speciale din 2014!) și un extraordinar dezasamblor de obiecte. "I-a plăcut mereu să demonteze totul, o jucărie, un dulap, o masă: odată a demontat chiar și o ușă. Pentru Ciprian, a demonta obiectele înseamnă să le cunoască, să descopere detalii, să aibă certitudinea că fiecare piesă, chiar și cele mai mici, are un rol și este prețioasă".

Orice, aşadar, se poate salva. La fel ca și viața noastră a tuturor. Mult noroc în toate, curajosule Ciprian!, îi urează cotidianul italian La Repubblica.