Homosexualitatea la animale şi oameni

Ştim de multă vreme că sute de specii animale – incluzând păsări, reptile, moluşte şi, desigur, oamenii – sunt implicate în relaţii sexuale cu parteneri de acelaşi sex.

Dar nimeni nu ştie cu siguranţă de ce. Conform teoriei evoluţioniste, relaţiile homosexuale ar fi trebuit să dispară cu mult timp în urmă.

Dar cum de au rezistat acestea, mai ales în contextul criticilor tot mai intense din partea bisericii şi a unor grupuri radicale ale societăţii, în cazul oamenilor?

Într-un studiu efectuat pe parcursul unui an de zile de specialişti de la University of California s-au postulat câteva teorii care încearcă să explice posibila cauză a existenţei şi perpetuării homosexualităţii.

O particularitate care s-a desprins în urma rezultatelor cercetărilor este aceea că relaţiile între parteneri de acelaşi sex, cu excepţia celor dintre oameni, au rareori şansă de a fi durabile.

Cu alte cuvinte, o maimuţă mascul dintr-o pădure congoleză va pune ochii pe un alt mascul atrăgător, îi va face curte, se vor săruta, dar nu vor merge atât de departe încât să-şi "oficializeze" legătura în grupul de apartenenţă.

Ba mai mult, masculul seducător va prefera o "parteneră" în cele din urmă, pentru a se supune regulilor de convieţuire.

De fapt, se pare că majoritatea animalelor au aceste "deviaţii comportamentale sexuale" doar ocazional, atâta timp până găsesc un partener de sex opus disponibil pentru o relaţie amoroasă.

Autorii studiului, biologii Nathan Bailey şi Marlene Zuk, au descoperit şi câteva excepţii, cum ar fi la specia de păsări albatrosul laysan.

Anul trecut, cercetătorii au studiat comportamentul homosexual în habitatul unei colonii de albatroşi din Hawaii şi au concluzionat că aproape o treime dintre cupluri erau de sex feminin, care îşi împărţeau în "armonie" responsabilităţile parentale.

De asemenea, aceleaşi caracteristici au fost descoperite şi la pinguini, care pot forma cupluri homosexuale de durată, mai ales când se află în captivitate. Şi anumiţi masculi dintr-o specie de oaie se angajează intr-o relaţie cu o parteneră, dar doar după ce aceasta şi-a însuşit anumite caracteristici comportamentale masculine.

Însă cum se explică aceste excepţii? Iată câteva explicaţii privind cauza homosexualităţii.

1. Teoria "băiatului din încăperea închisă". Se ştie că orice băiat care practică un sport de echipă în timpul şcolii are de suportat diverse glumiţe şi şicane cu tentă homoerotică, adesea exprimate într-un limbaj suburban.În acest mod, se pare, se pot naşte anumite preferinţe homosexuale în adolescenţă şi ulterior în viaţa de adult.

În mod similar, masculii delfini obişnuiesc să adopte un comportament homosexual pentru a-şi impune autoritatea şi pentru a-şi menţine relaţiile sociale prin anumite gesturi homosexuale extrem de ...explicite.

În schimb, maimuţele sunt nevoite să adopte comportamentul homosexual chiar fie numai pentru medierea conflictelor în grup şi pentru a facilita reconcilierea. În ce-i priveşte pe şerpi, aceşti masculi au contacte homosexuale cel mai adesea pentru a-şi ... regla temperatura corpului şi pentru a supravieţui.

2. Teoria emasculării. Conform acesteia, anumiţi masculi îşi "ascund" impotenţa şi lipsa de succes în tentativele de seducere a femelelor...încercând să atragă alţi masculi din specie! Este vorba de o strategie foarte subtilă folosită pentru îndepartarea inamicilor, care le-ar putea invada teritoriul.

Considerată o formă de capitulare, aceasta tactică reglează raporturile de dominaţie, deşi presupune sacrificarea femelei.

3. Teoria "oops"-ului. În comunitatea insectelor, de pildă, comportamentul homosexual este un caz de eroare de identitate.

Anumite exemplare se pare că nu au capacitatea de a-şi distinge clar partenera/partnerul şi atunci se angajează în relaţii homosexuale.

Alteori, în mod surprinzător, masculii altor specii sunt păcăliţi de cei homosexuali care adoptă un comportament "diversionist" şi işi schimbă aspectul fizic prin "travestire" (cum ar fi anumite tipuri de peşti, care uneori au un punct negru pe corp, asemenea femelelor când rămân însărcinate).

4. Teoria "curiozităţii". Animalele tinere (în special masculii) se angajează în relaţii cu parteneri de acelaşi sex doar din curiozitate, pentru a vedea cum funcţionează şi "invers".

Sau este vorba de o formă de exerciţiu, pentru a căpăta mai multă experienţă în relaţionarea cu potenţialii rivali în cucerirea unei femele.

Această etapă de pregătire pentru o relaţie heterosexuală este valabilă şi în cazul oamenilor.

5. Teoria 2 în 1. Potrivit celor doi cercetători, este vorba de o formă dualistă de copulaţie, exemplificată prin comportamentul unor masculi de a-şi depozita sperma în preajma organelor sexuale ale altor masculi, care pot fecunda ulterior o femela, sporind sansele perpetuarii speciei.

Toate aceste cinci teorii au în comun un aspect, subliniat chiar de către autori: activitatea homosexuală este fie un "accident", o deviaţie comportamentală, fie este vorba de o ciudată metodă genetică de a ajuta procesul de reproducere în cadrul speciei.

De aici derivă alte întrebări evoluţioniste. De pildă, cum se explică existenţa unor "cupluri" exclusiv homosexuale sau lesbiene? Una dintre explicaţii ar fi că avem de-a face cu un concept nou creat în era modernităţii societăţii umane, aproximativ cu un secol în urmă.

Desigur, nu sunt omise nici explicaţiile ştiinţifice medicale, care susţin procesul anomaliilor hormonale, cum ar fi apariţia homosexualităţii din cauza unui deficit de androgeni la anumiţi masculi chiar din faza embrionară.

Aceeaşi explicaţie medicală este valabilă şi în cazul femeilor, care, dimpotrivă, suferă efectele unui exces de hormoni masculini datorat unor disfuncţii apărute în viaţa intrauterină sau ulterior, în timpul pubertăţii. Oricum ar fi, patologică sau nu, homosexualitatea rămâne un fenomen social care necesită noi abordări şi soluţii.