Ziua Națională în Ucraina. Curaj și identitate în timp de război

Sâmbătă este ziua Națională a Ucrainei, sărbătorită în plin război cu Federația Rusă. Din motive de siguranță națională și pentru că este instituită legea marțială, evenimentele stradale sunt interzise, totul pentru siguranța cetățenilor.

Dar sărbătoarea națională îi face pe ucraineni să înțeleagă cât de prețioasă este istoria tarii și mai mult de atât, cei tineri o considera o sărbătoare personală, așa cum mi-a declarat Irina Korolkova, membră a Uniunii Naționale a Jurnaliștilor din Ucraina, specializată pe afacerile din regiunea Odesa. Irina mi-a realizat o analiză a societății ucrainene în această zi de sărbătoare pentru vecinii nostrii.

Sunteți una dintre cele mai apreciate jurnaliste din regiunea Odesa, locuiți în Izmail. Profit de acest lucru să vă întreb care este atmosfera în orașul de lângă granița cu România. Mai ales că în august și iulie au avut loc atacuri cu drone. Aici zona se considera a fi sigură.

Așa este, dar să știi că am fost atacați în Izmail și vara trecută și am suferit pierderi destul de mari. În special portul a fost afectat. În Izmail a avut loc și un atac asupra clădirii administrative a Flotilei Dunării Ucrainene și asupra clădirii Terminalului Maritim. Probabil ați văzut aceste clădiri, care sunt emblematice pentru orașul nostru, deoarece orașul se identifică în general ca un oraș al marinarilor și, desigur al grănicerilor. Pierderea clădirii terminalului maritim, care fusese reparată chiar înainte de începutul invaziei pe scară largă, a fost ceva personal pentru fiecare locuitor al Izmailului. De aceea, întregul oraș a fost șocat, pentru că știam că e război, dar cumva ne ocolise până atunci. Dar să revin la întrebare, de data aceasta, atacul care a avut loc recent a lovit din nou obiective portuare, dar înțelegeți că este o zonă închisă și locuitorii nu știu despre asta, doar aud exploziile care au loc. Mulți locuitori din Izmail nu înțeleg exact ce se întâmplă și de ce sunt atacați, mai ales că au rude de sânge care locuiesc în Rusia. Federația nu ține de cont de nimic în acest război cu noi.

Am întrebat-o pe jurnalista Irina Korolkova și despre situația energetică. Ucraina se confruntă cu întreruperi de curent pe tot teritoriul, mai ales de când rușii au început să lovească centralele care produc energie.

Luna trecută a fost cea mai fierbinte din istoria Izmailului și câteodată nu am avut electricitate chiar și timp de 8-9 ore pe zi. Este foarte greu pentru persoanele în vârstă, pentru cei mici, pentru cei bolnavi. Ieri, de exemplu, curentul a fost întrerupt de două ori. Atât ziua, cât și seara. Astăzi l-au întrerupt pe la ora 11. Am primit o notificare pe telefon de la Odesa Oblenergo că l-au întrerupt și ar trebui să îl restabilească în jurul orei 15:30, deci nu vom avea curent timp de patru ore. Un lucru este clar: rușii încearcă să facă totul pentru a distruge poporul ucrainean. Bombardează și extermină în mod constant. Și știm că urmează iarna. Și va fi un coșmar. Cum ne vom încălzi? Multe prețuri cresc, tarifele la utilități cresc și ele. Și acum mai sunt și acele cheltuieli neprevăzute și te gândești: ori îți cumperi un generator și ce mai ai nevoie, ori îngheți de frig, și ce faci mai departe? Să renunți la tot și să pleci undeva în strainatate? Înțeleg că este o tactica ruseasca la care suntem supuși toți cetățenii ucraineni. Dar noi trebuie să trăim aici, să păstrăm ceea ce avem. Ceea ce ne preocupa acum este aprovizionarea cu energie și gaze pentru la iarna.

În timp ce dificultățile de zi cu zi, cum ar fi lipsa de electricitate și provocările economice apasă greu asupra populației, jurnalista subliniază că adevărata luptă se duce pe front, unde fiecare mișcare este plătită cu viețile celor care apără țara. Chiar și astăzi când este Ziua Națională a Ucrainei.

Nu am spus întâmplător că războiul ne-a schimbat profund. Fiecare țară are sărbători de stat, oficiale, și care nu atingeau direct oamenii obișnuiți. Dar acum, știți, mă uit la tineret, la copii care se ridică în picioare atunci când aud imnul Ucrainei și își pun mâna pe inimă. Și fac asta nu pentru că îi obligă cineva, ci pentru că le vine din suflet. Am început să înțelegem cât de prețios este ceea ce numim Ucraina. Pământul ucrainean, istoria noastră. Este important că redescoperim acum istoria ucraineană, pentru că mult din ceea ce ni se preda odată era denaturat. La fel cum este și cu istoria limbii moldovenești și românești, și noi am avut multe astfel de momente, și cel mai greu le este de înțeles celor din generațiile mai vechi, deoarece nu doar că s-au născut în perioada sovietică, dar au și crescut și au realizat anumite succese atunci. Însă tineretul crește diferit. Aceste sărbători, cum ar fi Ziua Drapelului și Ziua Independenței, au devenit cu adevărat sărbători personale foarte importante. Mai ales că luni vom sărbători Ziua Eliberării orașului Izmail. Aceasta este sărbătoarea noastră locală. Nu cred că cineva vă întinde o masă mare și va invita oaspeți, cum se face la sărbători de familie, dar în această zi cu siguranță ne vom felicita unii pe alții și va fi din toată inima, pentru că ne bucurăm cu adevărat de aceste zile, de aceste sărbători, și asta este esențial.

Irina, nu pot să nu te întreb și despre situația din regiunea rusa Kursk. Stiu că 3 persoane din familia ta s-au înrolat în armata.

În ceea ce privește evenimentele din regiunea Kursk, am sentimente mixte. Citesc cu mare durere despre ceea ce se întâmplă în est, pentru că înțeleg că de fiecare dată când ne retragem, este o durere imensă pentru cei care apără țara, care sunt nevoiți să cedeze inamicului o parte din pământul nostru. Ceea ce se întâmplă în Kursk îmi aduce bucurie. Singurul lucru care mă doare este că atât aici, cât și acolo, fiecare mișcare, fiecare pas pe front, este plătit cu vieți omenești, viețile ucrainenilor care apără Ucraina cu prețul vieții lor. Ei sunt cei care, de fapt, ne protejează Ucraina acum, și ne permit să stăm aici, să discutăm în liniște și să nu ne temem că cineva ne-ar putea amenința. Dar ceea ce se întâmplă la Kursk mă umple de mândrie. Sunt fericită că, în sfârșit, tot ceea ce rușii ne-au adus nouă se întoarce la ei. Există o regulă: tratează-i pe ceilalți așa cum ai vrea să fii tratat. Când Rusia a atacat Ucraina, ar fi trebuit să înțeleagă că asta se vă întoarce la ei. În familia mea sunt trei bărbați. Toți trei servesc în armată.

Dar de ce fug de înrolare unii bărbați? Mai ales de aici din regiunea Odesa. Pentru că informațiile care apar în media internațională sunt de multe scoase din context. Ne poți explica?

Că să înțelegi. Cunosc oameni care au plecat sau se ascund. Văd bărbați pe stradă, știu că fac ceva. Dar în prezent… hai să eliminăm asta. Problema este că modul în care mass-media internațională reflectă activitatea centrelor de recrutare și mobilizarea îmi ridică semne de întrebare. Pe de o parte, știm cu toțîi că este război. Și războiul necesită ca fiecare să-și îndeplinească obligația constituțională de a apăra țara. Apărăm casa noastră, iar țara este casa noastră. Acest lucru trebuie înțeles.

Dar unii cetățeni ucraineni spun că pur și simplu nu s-au născut pentru război.

Când aud personalități spunând că nu s-au născut pentru război, îmi vine să întreb: cine s-a născut pentru război? Toți ne-am născut pentru fericire, așa sperăm. Dar s-a întâmplat ca noi să trăim în această perioadă. Când cineva cade dintr-un motiv sau altul, îl sprijinim să nu se lovească. Acum, țara noastră suferă sub atacul inamicului și trebuie să o apărăm. Acestea sunt lucruri fundamentale. Când mass-media relatează că centrele de recrutare sunt „ticăloase” pentru că prind oameni pe stradă, vreau să întreb autorul: De ce au prins acea persoană? Poate pentru că a primit o citație și nu s-a prezentat la biroul de recrutare? Poate pentru că a refuzat să treacă prin comisia medicală militară? Înțelegeți, nu avem doar drepturi, ci și obligații. Și cred că și voi, când ați venit aici, ați avut o anumită îngrijorare, pentru că nimeni nu știe când vă fi următorul atac. De exemplu, cu două zile în urmă a fost un atac la Vylkove, cu o rachetă, și știm că nu ai timp să te adăpostești, dar totuși faceți ceea ce trebuie, pentru că știți că este datoria voastră de jurnaliști de război, ceea ce și respect foarte mult. Mai ales că ești un tânăr curajos și nu îmi vine să cred că ești singur în Ucraina. Mă bucur ca expui în media adevarul din tara noastră. Dar să revenim la întrebare. Spunem că trăim într-un stat de drept, deci informațiile distorsionate prezentate în mass-media creează o situație foarte tensionată, unde oamenii nu înțeleg ce se întâmplă. Toți cei trei bărbați din familia mea au plecat de bunăvoie. Unul a început să servească de curând, iar ceilalți doi servesc din 2022. Și ei au plecat tot de bunăvoie. Înțelegeți, este firesc să îți aperi țara. Și voi ați face la fel, apărați-vă țara în felul vostru. Știu că e greu, știu că acum nu mai sunt cozi lungi de voluntari la centrele de recrutare, dar sunt totuși oameni acolo. Trebuie doar să mergeți la un centru de recrutare și să vedeți câți bărbați stau acolo pentru a primi o citație, pentru a trece prin comisia medicală militară sau pentru a clarifica anumite informații.

În ciuda dificultăților, Irina rămâne optimistă și subliniază importanța unității naționale și a susținerii reciproce în aceste vremuri grele. Ea îi încurajează pe toți să-și îndeplinească responsabilitățile civice, indiferent de provocările cu care se confruntă. „Este firesc să îți aperi țara. Este datoria noastră, și trebuie să ne susținem unii pe alții,” încheie interviul una dintre cele mai respectate jurnaliste din regiunea Odesa.

Irina Korolkova este membră a Uniunii Naționale a Jurnaliștilor din Ucraina, specializata pe afacerile din regiunea Odesa. Irina scrie și în publicația naționala numita „Educație și Societate”, ziarul Academiei de Științe Pedagogice din Ucraina.