Ziua Mondială a Refugiaţilor

Astăzi este "Ziua Mondială a Refugiaţilor", marcată, la iniţiativa ONU, pentru prima dată în anul 2001. În acel an, ziua a coincis cu sărbătorirea a 50 de ani de la semnarea Convenţiei Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi.

În Uniunea Europeană, acum 2 ani, dupa ce mai multe valuri de refugiati, in special din Siria si Africa, dar si din Afganistan, au ajuns pe continent, Comisia Europeană a adoptat, o nouă Agendă Europeană pentru Migraţie iar problematica refugiaţilor şi migraţia reprezintă una din cele 10 priorităţi ale programului politic al executivului european.

Presiunea valului de migranţi

Valurile de refugiaţi din ultimii ani au pus o presiune uriaşă, în special pe spaţiul Schengen. Mai multe state membre au reintrodus controalele temporare la frontieră. Ţările nordine de exemplu, prelungesc iar şi iar aceste controale.
În esenţă, Agenda Europeană pentru Migraţie cuprinde pe de o parte măsuri imediate de răspuns la valul de migranţi care vin din Orientul Mijlociu, Africa si Asia în Europa dar şi măsuri pe termen mediu şi lung. Acestea din urmă presupun o mai strânsă colaborare cu statele din care provin migrantii şi cele de tranzit. De exemplu, Uniunea a încheiat acorduri de colaborare cu Turcia şi Africa, care presupun fonduri consistente europene consistente pentru eliminarea cauzelor migraţiei dar şi pentru crearea de centre de refugiaţi în ţările de origine sau tranzit.

Migrant sau refugiat

Trebuie spus că s-a optat pentru termenul „migranţi” pentru că în timp ce o parte din cei care ajung în Europa, pe căi ilegale, sunt refugiaţi din calea războiului din Siria de exemplu, alţii sunt consideraţi migranţi cu motivaţie economică, precum cei din Pakistan.
Comisia Europeană consideră că o soluţie durabilă pentru criza migraţiei presupune o schimbare majoră în ce priveşte politicile pentru migraţie ale Uniunii, pentru a asigura graniţe puternice, proceduri corecte şi un sistem capabil să anticipeze problemele. În plus, Comisia a insistat că e nevoie de solidaritatea statelor membre pentru a ridica din povara ţărilor aflate la marginea Mediteranei ca Italia, Grecia sau Spania.

România şi Frontex

Problema însă este că încă nu există un consens general în ce priveşte de exemplu politica de azil, în special în spaţiul Schengen, ori cotele de refugiaţi pe care le propusese Comisia. România este printre ţările care au votat împotriva impunerii de cote de refugiaţi, argumentând că nu poate administra numărul propus de Comisie. Autorităţile de la Bucureşti au explică că, în schimb, România contribuie la atenuarea crizei refugiaţilor şi migranţilor prin implicarea în securizarea graniţelor Uniunii, înspecial prin participarea consistentă în operaţiunile Frontex de căutare şi salvare.

Mai mulţi bani pentru migraţie

Ca să susţină Agenda pentru Migraţie, Uniunea a alocat fonduri suplimentare pentru operaţiunile FRONTEX, pentru relocarea legală şi în siguranţă a imigranţilor în Europa, pentru asistenţă suplimentară destinată statelor membre de la graniţele externe care sunt cele mai afectate.
Agenda Europeană pentru Migraţie propune patru direcţii majore de acţiune: reducerea factorilor care încurajează migraţia ilegală din ţările terţe şi o mai bună aplicare a politicilor de returnare; salvarea vieţilor şi securizarea graniţelor externe inclusiv prin proceduri mai eficiente la frontieră; consolidarea politicii comune de migraţie şi azil şi dezvoltarea unei noi politici de migraţie legală. În acest ultim punct, Comisia argumentează că trebuie ţinut cont că Europa îmătrâneşte tot mai mult din punct de vedere demografic. Atât că, şi dacă va exista la un moment dat consens absolut între statele membre pe tema migraţiei şi cum trebuie procedat, toate măsurile înseamnă alocări mai mari de fonduri.
Alături de tot mai prezenta ameninţare teroristă în Europa, problema migraţiei presupune alocări mai mari din bugetul Uniunii, deci, aşa cum se tem autorităţile române şi din statele membre din Estul Europei, asta poate însemna mai puţini bani pentru politicile de coeziune, cele care ar trebui să atenueze diferenţele de dezvoltare dintre Estul şi Vestul Uniunii.