Zidul Berlinului "ameninţat cu dispariţia"

Una dintre cele mai faimoase opere de artă din Berlin, desenele murale care erau numite "linia morţii" şi care se află pe partea de est a Zidului Berlinului, se află sub ameninţarea demolării de către dezvoltatorii imobiliari, informează BBC.

La scurt timp după căderea comunismului, artişti din întreaga lume au venit în Berlin şi au acoperit rămăşiţele Zidului cu desene prin care doreau să expună percepţia lor asupra ideii de libertate.

Însă ce a mai rămas din Zidul Berlinului se află amplasat pe o zonă de mare interes pentru dezvoltatorii imobiliari care, vineri, au şi dărâmat o parte din el.

Zidul Berlinului, (în limba germană Berliner Mauer), un simbol al Războiului Rece, a cărui construcţie a început pe 13 august 1961, sub fostul regim din Germania de Est, a fost ridicat pentru a împiedica fuga cetăţenilor din Republica Democrată în vest şi a divizat Berlinul timp de peste 28 de ani, până la căderea sa, pe 9 noiembrie 1989.

După acest moment, în euforia generală şi din teama de a vedea din nou accesul restricţionat de acest zid, populaţia a cerut demolarea completă a edificiului.

Însă după 2006, autorităţile locale şi cele ale statului federal german au demarat lucrări de conservare a rămăşiţelor în amintirea victimelor fostului regim.

Peste 600 de oameni au murit încercând să fugă din fosta Republică Democrată Germană în timpul celor 30 de ani de existenţă a Zidului Berlinului.

Zidul a căzut în urma unei gafe

Honecker prezisese, cu câteva luni înainte, că Zidul va mai rezista încă o sută de ani.

Între timp, protestele s-au înteţit, ajungând să strângă peste un milion de oameni în 4 noiembrie în Alexanderplatz, în Berlinul de Est.

Oamenii, care iniţial scandau "Wir wollen raus!" (vrem să plecăm, n.r.), au început să strige "Wir bleiben hier!" (stăm aici, n.r.).

Video: Zidul Berlinului. Sursa: Reuters.

Era începutul revoluţiei paşnice şi momentul perfect pentru gafa care a început totul.

Egon Krenz savura un rar moment de triumf când purtătorul de cuvânt al partidului său l-a întrebat, în după-amiaza de 9 noiembrie, dacă ar fi ceva de anunţat public.

Deşi a ezitat, Egon Krenz i-a înmânat lui Gunter Schabowski un comunicat de presă care anunţa o iniţiativă majoră pe care o forţase să treacă prin Parlament cu câteva ore înainte, prin care ceda presiunii străzii şi le dădea est-germanilor ce cereau de săptămâni: dreptul de a călători.

O singură problemă: Egon Krenz intenţiona să îi dea comunicatul a doua zi, noiembrie 10, după ce ar fi anunţat gărzile de la graniţă.

Neştiind însă ce avea de gând Egon Krenz, Gunter Schabowski a citit comunicatul de presă şi când a fost întrebat când anume va intra în vigoare, a răspuns fără clipire: "Sofort" (imediat, n.r.).

La scurt timp, un canal vest-german de televiziune a transmis informaţia, concluzionând că "Acest 9 noiembrie este o zi istorică. Germania de Est a anunţat că, începând din acest moment, graniţele sunt deschise tuturor".

Într-o clipită, est-germanii uimiţi s-au îndreptat în masă către punctele de trecere către Vest.

Gărzile, care nu primiseră instrucţiuni şi nu ştiau cum să procedeze, s-au împotrivit cât s-au împotrivit, însă până la urmă le-au deschis larg calea de acces.

Autorităţile nu şi-au putut asuma responsabilitatea de a cere că paznicii să tragă în oameni.

Deşi istoria nu este clădită pe întrebări de genul "şi dacă?", merită, măcar o clipă, la două decenii după prăbuşirea Zidului, să ne întrebăm, cum ar fi arătat lumea dacă Schabowski nu greşea şi legea lui Krenz intră în vigoare, în maniera ordonată, a doua zi.

(Fragment realizat de agenţia de presă Rador}