WSJ: Sfârșitul imperiului Rusiei?

În vreme ce Rusia și Ucraina se pregătesc pentru ceea ce ar putea fi cea mai mare bătălie de tancuri din Europa postbelică, evoluția războiului lui Vladimir Putin rămâne în continuare imposibil de prezis.

Încleștările masive cu tancuri și artilerie pe câmpiile din estul Ucrainei ar putea fi în avantajul Moscovei, iar simpla greutate a mașinăriei rusești de război ar putea forța câștiguri teritoriale - însă sunt posibile și alte evoluții.

Curajul și inteligența tactică ale ucrainenilor, precum și accesul lor la arme occidentale, ar putea duce la o nouă serie de înfrângeri umilitoare pentru Rusia.

Cel mai rău scenariu pentru Putin ar fi încheierea războiului cu o înfrângere militară categorică, cu colapsul enclavelor rusofile din Donbas și cu integrarea Ucrainei și Moldovei în Occident. O asemenea înfrângere ar fi mai mult decât o umilință personală; ar putea fi un eșec de natură a-i pune capăt carierei lui Putin. I-ar administra totodată Rusiei un șoc psihologic și strategic în privința poziției ei în lume și a imaginii despre sine. S-ar schimba însuși cursul istoriei ruse.

Rusia nu ar fi în acest caz primul fost imperiu care se confruntă cu un moment al socotelilor istorice. Înfrângerea Spaniei în 1898 de către tânăra Americă în ascensiune a reprezentat un moment de cotitură în istoria țării. Imperiul global care definea Spania încă de la călătoriile lui Columb se prăbușise brusc, iar spaniolii au început să pună la îndoială totul, de la monarhie și până la la rolul bisericii.

În cazul britanicilor și francezilor, eșecul lor jalnic în Criza Suezului din 1956 a forțat ambele țări să realizeze că nu mai erau puteri mondiale independente. Gloria imperială se disipase și cele două foste superputeri au început, cu reticență și dificultate, să se adapteze la noile circumstanțe.

Un eșec decisiv al Rusiei în Ucraina ar putea reprezenta un moment Suez pentru Moscova. Dacă Rusia nu va reuși să cucerească inima Ucrainei (vestul țării e mai puțin interesant din perspectiva mitologiei istorice ruse), rușii nu vor mai putea să evite concluzia că imperiul țarist - construit cu migală de-a lungul secolelor și restaurat de Lenin și Stalin în urma catastrofelor din primul război mondial - s-a prăbușit irevocabil.

Fapt care va forța Rusia la acel tip de introspecție profundă cu care au fost obligate să se confrunte și alte foste imperii. Și consecințele vor fi profunde.

Gândirea politică rusă sub Romanovi, comuniști și Putin se bazează pe trei credințe: că Rusia e diferită, că acea diferență este de o importanță transcendentală și că ea îi conferă Rusiei un rol unic în istoria umanității. O înfrângere în Ucraina ar submina grav încrederea în aceste trei idei, aruncând Rusia într-o criză de identitate cu consecințe politice imprevizibile.

Țarii, comisarii și putiniștii au văzut cu toții Rusia ca fiind deopotrivă unică și dedicată unei lupte cu Occidentul. Din perspectiva țarilor, Moscova era „a treia Romă” care urma să poarte torța creștinismului și civilizației după căderea primei Rome sub asaltul invadatorilor barbari și cucerirea celei de a doua Rome (Constantinopol) de către turci.

Din perspectiva comuniștilor, Moscova era bastionul revoluției globale a proletariatului, destinată să nimicească cultura decadentă burgheză a Occidentului. Putin și acoliții săi privesc lumea într-un mod similar, cu Rusia angajându-se să poarte un război de supraviețuire contra Vestului, caracterizat de decadență, absența spiritualității și lăcomie neînfrânată.

Pentru a putea face față competiției inegale cu Vestul mai dezvoltat și pentru a asigura o guvernare adecvată caracterului unic al Rusiei, argumentează conducătorii ei, puterea trebuie să fie concentrată la vârf. Numai cineva la fel de puternic precum Ecaterina cea Mare, Stalin sau (dacă e să ne luăm după admiratorii lui) Putin îi poate permite Rusiei să prevaleze în confruntarea ei cu Occidentul.

Ucraina se află chiar în inima chestiunii. Cu Ucraina sub cizma sa, Rusia se poate considera cea mai mare putere din Europa. Fără Ucraina, visul Rusiei de a recupera statutul de superputere al URSS va muri de o moarte amarnică.

Și, poate chiar mai rău din perspectiva teoreticienilor „eurasiatici” și a naționaliștilor radicali care-i conferă regimului Putin o spoială de legitimitate, o victorie a Ucrainei ortodoxe, slave și democratice asupra Rusiei despotice nu ar submina numai legitimitatea omului Putin. Ar contesta însuși conceptul excepționalismului rus și ar submina fatal ideea că despotismul e cea mai potrivită formă de guvernare pentru sufletul rus.

Pe măsură ce războiul expune întunecimea inerentă a regimului Putin și pe măsură ce atrocitățile din Ucraina și reprimarea din Rusia îi înfierează Moscovei tot mai adânc pe frunte stigmatul fratricidului, e imposibil să nu speri că ea va fi înfrântă. Cu toate acestea, precauția e-n regulă.

Putin și apropiații săi știu că în Ucraina nu luptă doar pentru rectificarea frontierelor. Ei luptă pentru lumea lor - și s-ar putea să le fie psihologic imposibil să-și accepte înfrângerea până când nu va fi fost aruncată în luptă fiecare tactică, oricât de crudă, și fiecare armă, oricât de cumplită.

Pentru Vladimir Putin și cercul lui miza războiului din Ucraina are dimensiuni aproape infinite.

Articol de Walter Russell Mead

Traducere: Andrei Suba/RADOR