Vizită a preşedintelui Franței în Noua Caledonie, după izbucnirea violenţelor

Tulburări stradale și ciocniri grave s-au petrecut de 10 zile încoace în Noua Caledonie, teritoriu francez de peste mări. Violențele au izbucnit atunci când legislatorii de la Paris au discutat un proiect de amendament constituțional care ar fi urmat să permită persoanelor recent sosite pe teritoriu să voteze în alegerile provinciale. Totuși, evoluția violențelor este greu de explicat, de vreme ce populația locală a votat în mod repetat pentru rămânerea insulei în componența Franței.

Situația a fost atât de gravă, încât președintele Macron a decis să meargă la fața locului. Președintele Emmanuel Macron a avut nevoie de 24 de ore de zbor pentru a parcurge cei 17.000 km ce separă Parisul de Nouméa, călătorie în care este însoțit de miniștrii forțelor armate și de interne. Această călătorie surpriză ar trebui să permită revenirea la dialogul dintre diferitele părți aflate pe poziții divergente în arhipelag, după cum au indicat pe surse consilierii prezidențiali.

Premierul Gabriel Attal confirmat, în Senat, în sesiunea de interpelări adresate executivului, că Parisul dorește un acord politic care să permită conviețuirea în bună înțelegere a diferitelor comunități instalate acolo.

"Violența care zguduie Noua Caledonie de mai bine de o săptămână este foarte gravă și deși situația se îmbunătățește treptat, rămâne tensionată și fragilă. În câteva zile, cartiere întregi au fost devastate, clădiri distruse, magazine jefuite, zeci de oameni au fost răniți, doi jandarmi care nu-și făceau decât datoria și-au pierdut viața, ca și patru persoane din rândul civililor. În această situație, principala prioritate este evident restabilirea ordinii și revenirea calmului. Am creat un pod aerian care a făcut posibilă desfășurarea la fața locului, în doar câteva zile, a o mie de forțe de ordine suplimentare. Vorbim acum de 2.700 de forțe de securitate internă prezente la fața locului și alții continuă să sosească. Vor fi peste 3.000 în următoarele ore, dublu față de ce a fost înainte de izbucnirea acestei crize. Aceste revolte ne obligă să recflectăm la ce este mai important pentru arhipelag, și anume capacitatea de a trăi împreună pentru toate comunitățile din Noua Caledonie. Președintele republicii merge acolo pentru a iniția o discuție care să permită încheierea unui acord politic global. Acesta este sensul deplasării sale", a declarat Gabriel Attal.

La rândul lor, cei care luptă pentru independența Noii Caledonii, Coaliția Frontului de Eliberare Națională CANAC, ce reprezintă populația băștinașă, afirmă că așteaptă ca vizita șefului statului francez să dea un nou impuls relansării unui dialog pașnic în arhipelag.

La originea acestor revolte, declanșate la apelul mai multor organizații separatiste ale populației indigene kanaki, se află o reformă constituțională aprobată pe 15 mai de Parlamentul Franței și care modifică unele condiții de organizare a referendumurilor pentru independența Noii Caledonii.

Pentru mulți dintre noi, toate aceste probleme sunt dificil de înțeles și o întrebare legitimă se impune: ce caută Franța tocmai acolo, la 17.000 km distanță de casă? De ce are atâta nevoie să păstreze în continuare în cadrul statului francez 12 așa-numite teritorii de peste mări, situate la mii de kilometri distanță, rămășițe ale vastului său imperiu colonial, majoritatea insule împrăștiate în oceanele planetei?

O parte dintre acestea sunt departamente franceze egale cu cele de pe continent, subordonate direct Parisului, cu organizare similară, cu cetățeni francezi și monedă euro, în timp ce altele beneficiază de o relativă autonomie. Noua Caledonie are la activ în ultimii şase ani nu mai puțin de trei referendumuri pentru independență, la care însă populația a răspuns "nu".

După încheierea războaielor de independență, atitudinea liderilor politici francezi față de trecutul colonial a fost de glorificare a binefacerilor și de negare a crimelor. Statul, indiferent pe cine a avut în fruntea lui, a pus în evidență beneficiile așa-numitei misiuni civilizatoare franceze pentru populațiile din teritoriile colonizate, păstrând tăcerea asupra aspectelor negative.

Apoi, în perioada postcolonială, Franța a dus în special în fostele sale colonii din vestul Africii o politică de menținere a controlului nu doar economic, ci și politic, chiar dacă indirect, ceea ce era numit "Françafrique". Emmanuel Macron a fost primul președinte al Franței care a calificat colonizarea drept crimă împotriva umanității, la peste 60 de ani de după războaiele de independență, vorbind despre traumele trecutului colonial pe care Franța încă nu le-a rezolvat.