Vinovaţii pentru crimele din Siria, ar putea ajunge la CPI

Vinovaţii pentru crimele de război din Siria trebuie să răspundă în faţa judecătorilor de la Curtea Penală Internaţională(CPI), au atras atenţia, luni, reprezentanţii Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Potrivit unui raport publicat de France Presse, ambele tabere combatante în conflictul care durează din martie 2011 se fac vinovate de atrocităţi comise împotriva civililor.

Principalii responsabili sunt, însă, potrivit raportului, reprezentanţii guvernului de la Damasc.

Numărul victimelor a crescut simţitor, iar drepturile omului au fost din ce în ce mai puţin respectate.

Potrivit estimărilor ONU, aproape 70.000 de oameni au murit deja, iar impactul conflictului va fi resimţit de generaţiile viitoare.

Este un avertisment care aparţine Comisiei pentru Drepturile Omului din cadrul Organizaţiei.

Numărul actorilor implicaţi în conflict s-a înmulţit, la fel a crescut şi varietatea formulelor de viitor pe care le propun diversele grupări antiregim: de la stat islamic, la democraţie.

Mai mult, deja sunt semnale că grupările antiregim înarmate au început să se lupte între ele pentru teritoriu, nu doar cu forţele regimului Assad.

Nivel maxim de alertă în Turcia

Între timp, ţările vecine, mai ales Turcia, sunt la nivel maxim de alertă, de vreme ce conflictul din Siria răbufneşte peste graniţe.

Dacă anul trecut mai multe bombe siriene au explodat pe teritoriu turc, acum Hezbollahul libanez pare să se fi implicat în operaţiuni de hărţuire a rebelilor sirieni.

Conform acuzaţiilor emise de opoziţia siriană, până în 2011, regimul Assad a reuşit să reziste inclusiv pentru că nu a existat o opoziţie coerentă şi organizată, în condiţiile în care, vreme de 40 de ani, orice formă de dizidenţă a fost rapid sufocată în interior şi descurajată în exterior.

Diferenţe de opinie în cadrul opoziţiei siriene

Nici acum, opoziţia siriană nu este un exemplu de unitate.

Deja, diferenţele de opinie sunt uriaşe, chiar dacă există un consiliu care şi-a propus să capete o voce unică, dar care, până acum, s-a făcut auzită mai degrabă în exterior, şi mai puţin acasă, pe teritoriul sirian, un teritoriu devenit spaţiu de luptă cu regimul pentru un amalgam de sirieni secularişti, grupuri armate de opoziţie de agendă predominant islamistă, kurzi care cer autonomie şi kurzi care cer chiar independenţa de o viitoare Sirie fără Assad, în timp ce alţi kurzi cred că, în pofida discriminărilor din regimul Assad, ele ar putea fi şi mai mari sub un alt regim.

Dacă pentru unii Siria este acum un teren de luptă, pentru alţii este un spaţiu al aşteptării.

De exemplu, pentru minoritatea civilă alauită, îngrozită de momentul în care alauitul Bashar Al-Assad ar pierde puterea complet, iar ei ar resimţi întreaga răzbunare a restului populaţiei.

Aşteptarea este şi pentru mulţi dintre creştinii sirieni, care s-au simţit la adăpost de derapaje religioase în regimul Assad şi care se tem că o viitoare Sirie ar putea să nu fie secularistă.