Victimele deportărilor din 1949, comemorate la Chişinău

La Chişinău au fost comemorate, în cadrul unui miting cu participarea autorităţilor democratice, victimele celui mai mare val de deportări organizate de regimul comunist în 1949.

Peste 35 mii de persoane, inclusiv femei şi copii – au fost ridicate de la casele lor, încărcate în vagoane de vite şi trimise Siberia, Kazahstan şi Asia Centrală.

Pe listele celor supuşi deportăţilor staliniste au fost incluşi intelectualii, învăţătorii, angajaţii administraţiei româneşti de până în 1940, preoţimea, dar şi ţăranii înstăriţi.

Este primul an în care victimele deportătilor sunt comemorate oficial, cu participarea primelor persoane în stat, când autorităţile recunosc crimele comise de comunişti şi promit repunerea în drepturi, după mai bine de 60 de ani, a celor care au supravieţuit calvarului.

Primarul Chişinăului, Dorin Chirtoacă. Foto: unimedia.md.

"Este un moment de cotitură în istoria noastră, atunci când statul în sfârşit recunoaşte crimele comise de regimul totalitar comunist" a declarat primarul de la Chişinău, Dorin Chirtoacă, vicepreşedinte al Partidului Liberal.

În contextul discuţiei care are loc acum la Chişinău privind interzicerea simbolurilor comuniste, preşedintele interimar Mihai Ghimpu a amintit că ordinele de deportare au fost vizate de ştampila cu seceră şi ciocan, aceleaşi pe care le mai foloseşte încă Partidul Comuniştilor din Republica Moldova.

"Şi totul a fost făcut cu ştampila seceră şi ciocan. Oameni buni, gândiţi-vă atunci când vă duceţi şi votaţi pentru moarte. Pentru că secera şi ciocanul este moartea cetăţenilor paşnici indiferent de naţionalitate" a declarat Mihai Ghimpu.

Partidul Comunist a decis în 1949 începerea deportărilor

În februarie 1949, avusese loc congresul al II-lea al Partidului Comunist din Moldova, care a luat decizia de a colectiviza agricultura, iar ulterior a fost emisă decizia privind deportarea familiilor de chiaburi, foşti moşieri şi mari comercianţi, acuzaţi de "colaborare cu fasciştii" şi de "apartenenţă la partidele burgheze româneşti".

"Şi este vorba de cei mai buni – cei mai buni preoţi, cei mai buni gospodari. Şi aces lucru s-a întâmplat regimul având un singur scop – să decapiteze şi să devalorizeze naţiunea" a declarat premierul moldovean Vlad Filat.

Documentele spun că la începutul anului 1949 nivelul de colectivizare a gospodăriilor ţărăneşti era de doar 22 la sută, iar imediat după deportări acest indice a crescut la peste 82 la sută.

Între anii 1941 şi 1951 în Basarabia au avut lor patru valuri de deportări, fiind ridicaţi şi duşi în Siberia peste 60 de mii de oameni.

Cei care au supravieţuit acestui calvar au putut reveni acasă doar după moartea lui Stalin, în 1953.

"Tot neamul meu a fost dus în Siberia. Toţi ca unul, deportaţi. Şi tăticul meu, Vâşcu Vasile, a fost profesor şi a predat limba română, a fost dus într-o închisoare straşnică şi judecat pe 10 ani, fiindca era român" a declarat una dintre victimile deportărilor, profesoara Silvia Vâşcu.

După mitingul de comemorare, preşedintele interimar Mihai Ghimpu a invitat presa la conacul boieresc din strada Grenoble din Chişinău, unde până în anul 1951 au fost omorăţi peste 300 de persoane care s-au opus regimului comunist.

Actualul Partid al Comuniştilor, în perioada cât a fost la guvernare, a schimbat destinaţia acestui teren, permiţând construcţia în fostul cimitir a cinci blocuri locative pentru colaboratorii Serviciului de Informaţii şi Securitate.