Un nou atentat sinucigaş în Turcia

Turcia a fost lovită joi de un al treilea atentat sinucigaş în mai puţin de trei săptămâni. O maşină capcană a explodat în oraşul Diarbakir din sud-estul ţării, ucigând şapte poliţişti şi rănind 27 de persoane, din care aproape jumătate tot poliţişti.

Atacul intervine cu o zi înaintea unei rar programate vizite în regiune a premierului Ahmed Davutoglu şi este atribuit de presa turcă organizaţiei Partidului Muncitorilor din Kurdistan.

În regiune au loc operaţiuni de securitate de amploare împotriva mişcării kurde, considerată teroristă de autorităţile turce. Tot unei grupări radicale kurde i-a fost atribuit şi atentatul din 13 martie de la Ankara, soldat cu 35 de morţi.

Profesorul de ştiinţe politice, Dragoş Mateescu, de la Universitatea din oraşul turc Izmir, a fost întrebat de redactorul Radio România Actualităţi ce anume conduce Turcia pe o asemenea spirală a atentatelor.

Dragoş Mateescu: "O explicaţie este foarte complexă, pentru că, după cum probabil că vă aduceţi aminte, practic a existat un proces de pace negociat între statul turc şi PKK, care a fost terminat abrupt prin hotărârea practic a preşedintelui Erdogan, nemulţumit de faptul că reprezentanţii politici ai kurzilor nu au susţinut visul său de a îşi institui un regim prezidenţial şi de atunci s-a renunţat şi la procesul de pace, au avut loc atentate, cele din vara lui 2015 fiind blamate de către populaţia kurdă, fiind condamnat guvernul pentru că nu a luat măsuri de securitate, dar apoi s-a trezit la viaţă PKK din nou, care a ripostat la atacurile aviaţiei turce asupra poziţiilor lor din nordul Irakului.

Redactor: "Deci aceasta este cauza de fapt acum, este ofensiva militară a Turciei împotriva kurzilor, care dă acasă reacţii de acest gen?"

Dragoş Mateescu: "Da, numai aşa se poate interpreta, cronologia evenimentelor PKK începuse retragerea din Turcia, atunci când avea loc procesul de pace. Probabil că acest proces de pace s-a întrerupt şi mai ales după atentatul în care au murit zeci de militanţi ai unui partid de stânga kurd, atunci a fost blamat guvernul că nu face absolut nimic pentru kurzi, pentru că, între timp, avusese loc ofensiva Statului Islamic asupra regiunii Kobane, iarăşi statul turc nu a făcut nimic ca să protejeze populaţia kurdă din Kobane şi de aici s-a revenit la logica războiului dintotdeauna, anii '70-'80-'90".

Redactor: Pare depăşit acest moment, totuşi. Cum vă aşteptaţi să evolueze? Preşedintele Erdogan nu a lăsat niciun moment impresia că ar fi dispus să mai facă compromisuri în privinţa kurzilor, din contră. Lucrurile se vor degrada în continuare, pe logica asta?

Dragoş Mateescu: "Da, pentru că totul, din păcate, nu se leagă de procesul acesta de pace, care a fost curmat, repet, de preşedintele Erdogan, personal. Se leagă de cazul de corupţie, din decembrie 2013, de când preşedintele Erdogan, care a fost implicat personal, este într-o permanentă defensivă. Din cauza asta a schimbat complet tot ce se întâmpla în materie de reformă în Turcia. Nu mai există libertatea presei, nu mai există practic independenţa justiţiei şi blamează partea kurdă că nu i-a susţinut acest plan de a-şi însuşi sistemul prezidenţial, care putea, eu ştiu, proteja împotriva oricărei acuzaţii în legătură cu acel caz de corupţie".

Redactor: Ce vă aşteptaţi atunci din partea autorităţilor? Deja măsurile de securitate sunt intensificate. Ce ar urma de aici încolo, după un al treilea atentat în trei săptămâni?

Dragoş Mateescu: "Măsurile de securitate nu ştiu în ce măsură sunt intensificate din moment ce continuăm să avem astăzi asemenea evenimente. Este foarte mult sub semnul întrebării acest lucru, mă întreb dacă statul turc are capacitatea de a răspunde unei asemenea ameninţări. Îndrăznesc să presupun, şi partea americană a solicitat retragerea personalului civil, a militarilor din zonă, pentru că, practic, poliţia, de la acel caz de corupţie, celebru, din decembrie 2013, este preocupată mai mult de protejarea preşedintelui, nu cum ar fi de exemplu urmărirea şi supravegherea stării de securitate din ţară, asta vedem în viaţa de zi cu zi din Turcia. Aş îndemna la foarte multă circumspecţie în legătură cu analiza asupra Turciei, pentru că aici discutăm despre mai multe deja conturate entităţi care se numesc Turcia. Este statul Erdogan, pe de o parte, este parlamentul de care nu mai ascultă regimul Erdogan, şi este Turcia, statul profund din Turcia, care este complet pierdut. Este foarte greu de stabilit care dintre entităţile care se pretind a fi autoritate suverană în această ţară şi vor pune amprenta asupra evoluţiilor următoare".