"Suveranitate deplină" pentru Kosovo

Încetarea "supravegherii internaţionale"a Kosovo a fost decisă de Grupul de Orientare pentru Kosovo la începutul lunii iulie, cu ocazia unei reuniuni care a avut loc la Viena.

Evenimentul are loc la patru ani şi jumătate după proclamarea unilaterală a independenţei Kosdvo faţă de Serbia, pe 17 februarie 2008.

Dizolvarea Grupului de Orientare pentru Kosovo este încă un pas spre ceea ce se doreşte a fi o independenţă efectivă a Kosovo, dar situaţia nu s-a schimbat prea mult în ultimii ani.

Forţele internaţionale de menţinere a păcii rămân la faţa locului, în continuare sunt ţări ca România care nu recunosc independenţa Kosovo şi nici nu dau semne că o vor face, iar sârbii din nordul Kosovo nu vor să se considere altfel decât parte din Serbia şi încă mai au loc ciocniri cu albanezii kosovari şi cu forţele internaţionale.

Şi pentru ca tabloul să fie complet, presa kosovară a început să scrie tot mai mult despre pericolul organizaţiilor islamiste radicale care îşi fac tot mai simţită prezenţa în Kosovo.

Nici situaţia economică nu este tocmai roz în condiţiile în care populaţia depinde de ajutoarele internaţionale.

Autorităţile locale dau vina pe ţările care nu recunosc independenţa ceea ce ar afecta activităţile comerciale şi economice.

Umor şi tensiune

Dar kosovarii fac haz de necaz. La Pristina circulă următoarea glumă:

Soldaţii spanioli din KFOR se întâlnesc cu un albanez kosovar care cum îi vede le spune: multumesc, multumesc din suflet. "Dar pentru ce?, întreabă soldaţii, că doar Spania nu a recunoscut Kosovo ca stat?!"Kosovarul răspunde: "Pentru că aţi descoperit America!”.

Albanezii kosovari au umorul intact, dar , cu o Europă preocupată de criza datoriilor, încep să se simtă uitaţi, la doi paşi de inima Europei, tocmai în zona cea mai plină de răni şi cu potenţial de insecuritate, în pofida prezenţei internaţionale.

Entuziasmul declarării independenţei încă îi mai motivează pe tinerii albanezi din Kosovo.

"Avem cea mai tânără populaţie din Europa, ceea ce reprezintă în acelaşi timp un avantaj şi o problemă, în condiţiile ratei ridicate a şomajului”spune tânărul funcţionar Prindon.

Mulţi tineri găsesc de lucru pe lângă organizaţiile internaţioanale prezente în Kosovo, dar majoritatea continuă să depindă de părinţi.

"Tinerii au mult timp liber pe care îl petrec în cafenele în loc să fie la muncă"explică Prindon.

"Bine dar ca să stai în cafenea ai nevoie de bani", îi spun lui Prindon. "Ei la noi cafeaua nu e scumpă", glumeşte tânărul.

Statisticile ONU arată că în Kosovo este cea mai mare rată a somajului din Europa iar un studiu realizat de Open Society Institute Kosovo arată că fără schimbări rapide nu este exclus ca zona să se confunte cu o explozie de nemulţumire.

Aşadar suveranitate oficială dar şi tensiune într-o zonă în care rănile războiului încă nu s-au închis.