SUA cere sancţiuni împotriva Iranului

Eforturile Administraţiei americane sunt acum contra cronometru, cu sensul urgenţei de a acţiona. Pentru că, dacă acum, Franţa, a cărui preşedinte, Sarkozy, susţine în ofensivă sancţiunile împotriva Iranului, deţine preşedinţia Consiliului de Securitate, următorul preşedinte în exerciţiu al Consiliului va fi Gabonul, o ţară africană mult mai puţin probabil doritoare să facă presiuni pentru o rezoluţie.

Anunţul Administraţiei Obama de extindere a sancţiunilor unilaterale impuse Iranului a venit într-un moment în care oficialii americani pledează vocal şi în forţă pentru acţiuni similare internaţionale în Consiliul de Securitate care a adoptat, altfel, trei rezoluţii anterioare împotriva Iranului pentru a fi eşuat să demonstreze că programul său nuclear este paşnic aşa cum pretinde.

De data aceasta SUA spune că vor îngheţa conturile Generalului Gărzii Revoluţionare Iraniene, Rostam Qasemi şi ale patru firme auxiliare ale companiei de construcţii ale Gărzii Revoluţionare, Khatam alAnbiya penalizată, altfel, şi anterior, companie pe care oconduce Qasemi. Reamintesc că oficialii informaţiilor cred că Gărzile Revoluţionare conduc, de fapt, programul nuclear al Teheranului.

Administraţia americană a arătat într-o serie de rânduri că urmăreşte ca sancţiunile să lovească elitele iraniene responsabile pentru programul nuclear şi nu populaţia. Oficiali ai Administraţiei vorbesc despre un efort pe care îl califica drept sistematic de a trage o linie de separare a populaţiei faţă de Garda Revoluţionară care are o întreagă istorie de susţinere a organizaţiilor islamiste militante şi de reprimare a protestatarilor antiguvernamentali.

Departamentul Trezoreriei a justificat noile sancţiuni argumentând că firma alAnbiya, implicată în construcţia de drumuri, tunele, proiecte agriculturale şi conducte petroliere sprijină activităţile ilicite ale Gărzii Revoluţionare, inclusiv în ceea ce priveşte proliferarea armelor de distrugere în masă şi susţinerea terorismului.

Pe de altă parte, încercând să obţină o rezoluţie a Consiliului de Securitate care să specifice anumite companii şi o amplă reţea de bunuri deţinute de Garda Revoluţionară ,inclusiv aeroportul din Teheran, Administraţia americană speră să crească presiunile asupra acesteia. Rezoluţiile anterioare au ţintit o serie de înalţi oficiali ai programului nuclear iranian în vreme ce presiunile actuale ale Washington-ului privesc zeci dacă nu sute , spun experţii, de companii.

Dar, sigur, sancţiunile nu ar putea fi puternice decât dacă SUA obţin sprijinul Rusiei - pe care oficiali americani spun ca l-ar avea - şi al Chinei care rămâne total incert. Ei încearcă să convingă Beijingul că a acţiona împotriva Iranului ar fi în interesul naţional de securitate al Chinei, că, deci, un Iran înarmat nuclear ar destabiliza Golful Persic în asemenea măsură încât aceasta ar fi o ameninţare mult mai mare pentru China decât orice potenţială ruptură în relaţiile comerciale ale sale cu Iranul.

Între ameninţări se numără potenţiala bombardare de către Israel a facilităţilor nucleare iraniene. SUA încearcă , aşadar, să convingă Beijingul împreună cu alte ţări din Golful Persic, cum ar fi Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite care ar putea compensa orice reduceri ale exportului de petrol iranian către China ca eventual rezultat al susţinerii sancţiunilor de către Beijing .

Secretarul de Stat Hillary Clinton va aborda aceste chestiuni în Qatar şi Arabia Saudită unde se va afla la sfarşitul acestei săptămâni.