SUA analizează opţiunile militare pentru conflictul din Libia

În cadrul unei declaraţii susţinute joi seară, preşedintele SUA, Barack Obama, a evitat să folosească formula excluderii aeriene, chiar dacă a confirmat că o interdicţie a zborurilor este o opţiune pentru aplanarea conflictelor din Libia.

El a subliniat, în schimb, preferinţa Washingtonului ca poporul libian să reuşească să-şi determine propriul viitor aşa cum au făcut-o egiptenii care au reuşit să îl alunge pe Hosni Mubarak de la putere.

Declaraţia Preşedintelui Barack Obama ilustrează dilema Casei Albe. Situaţia din Libia seamănă mai puţin acum cu o revoltă alimentată prin Facebook şi mai mult cu un război civil.

În situaţia în care Libia ar fi blocată într-o criză sângeroasă umanitară, analiştii spun că există puţine opţiuni militare realiste pentru armata americană aflată deja în două războaie.

Impunerea zonei de excludere aeriană care ar fi menită să împiedice forţele aeriene ale colonelului Gaddafi să-i atace pe insurgenţi atrag opoziţia unora din aliaţii europeni şi este improbabil că ar obţine aprobarea Consiliului de Securitate.

Diferenţe de analiză în cadrul administraţiei Obama

Echipa de securitate naţională a preşedintelui a făcut declaraţii publice care ilustrează diferenţele de analiză din cadrul administraţiei. Secretarul de Stat Hillary Clinton a vorbit în favoarea acestei opţiuni spre deosebire de Secretarul Apărării Robert Gates.

Expertul în politică externă James Rubin, profesor la Universitatea Columbia, spune că un război aerian poate fi decisiv.

"Există o mulţime de operaţiuni pe care forţele militare NATO le pot întreprinde. Ceea ce cred că se întîmplă în administraţie şi în Congres şi de ce se vorbeşte atât de mult despre o asemenea opţiune, ca şi în Marea Britanie şi în Franţa, este temerea în faţa potenţialului ca Gaddafi să-şi folosească forţele aeriene pentru a ucide mii ori sute de mii de civili.

"Acest scenariu generează atât de multe discuţii despre zona de excludere aeriană. Într-un asemenea caz cred că a-l împiedica pe Gaddafi să-şi folosească avioanele ar face o mare diferenţă. Deocamdată, însă, nu se întîmplă acest lucru”, a declarat James Rubin.

Pe de altă parte, însă, experţii spun că revolta armată din Libia ridică o ameninţare la adresa securităţii pe termen lung, aceea că armele furate din depozitele arsenalului guvernamental, inclusiv rachete de apărare antiaeriană ar putea intra în circulaţie liberă şi ar putea fi folosite împotriva liniilor aeriene comerciale.

Pericolul ca armele furate să intre în mîinile teroriştilor este foarte real, spun analiştii, evocând cazurile Uganda în 1979, Albania în 1997 şi Irakul în 2003, când armele furate au intrat rapid pe piaţa neagră.

De altfel colonelul Gaddafi, care timp de decenii a cheltuit mulţi bani pentru a-şi echipa forţele şi a acumula muniţie şi armament, a fost acuzat că a făcut-o pentru a le furniza grupărilor rebele, inclusiv luptătorilor palestinieni şi irlandezi.