Statele Unite "intensifică legăturile cu opoziţia siriană"

Noua purtătoare de cuvânt a Departamentului de Stat, Victoria Nuland a condamnat puternic regimul sirian în prima sa conferinţă de presă, joi.

"Represiunile nu au făcut decât să pună gaz pe focul schimbării".

Victoria Nuland a arătat că administraţia americană intensifică contactele cu opoziţia siriană, atât din ţară cât şi dinafara ei.

"Suntem interesaţi să-i sprijinim. Suntem interesaţi să sprijinim această luptă”.

Pentru că un obstacol major pentru o acţiune internaţională în Consiliul de Securitate este opoziţia Rusiei şi Chinei faţă de o rezoluţie care să condamne regimul Assad, Victoria Nuland a cerut celor două ţări să vadă tragediile care au loc în Siria.

“Aş spune simplu Rusiei şi Chinei că văd fără îndoială aceleaşi imagini pe care le vedem şi noi şi că sperăm să ajungă la concluzia că este timpul ca Naţiunile Unite să acţioneze”.

Victoria Nuland a declarat că preşedintele Assad a făcut propria opţiune şi că devine din ce în ce mai mult o sursă de instabilitate în regiune.

Siria, sursă de instabilitate pentru Iran

Este timpul să ne uităm şi la Iran din perspectiva faptului că Siria devine o sursă de instabilitate din ce în ce mai mare în regiune.

Analiştii consideră că Siria este motivul pentru care Iranul este o putere mediteraneană iar ce se întâmplă în Siria ar putea avea un pronunţat impact asupra politicii externe a Iranului, dacă nu chiar şi asupra stabilităţii sale interne.

Iranul a investit foarte mult în supravieţuirea regimului Assad. Administraţia americană acuză chiar că Iranul a ajutat regimul sirian în reprimarea demonstraţiilor.

Teheranul a pus la dispoziţia regimului Assad şi expertiza sa în suprimarea reţelelor sociale media folosite în mobilizarea disidenţei politice.

Iranul se găseşte în poziţia unei autocraţii într-o regiune a cărei gravitaţie politică se schimbă către reprezentare.

Republica Islamică ştie că atunci când preşedintele Assad nu va mai fi la putere este probabil ca la Damasc să vină la conducere un regim care îi va fi opus.

Experţii spun că, deocamdată, Iranul va fi imun faţă de protestele care traversează regiunea deşi nu poate rămâne, în cele din urmă, o insulă a stabilităţii autocrate.

Preşedintele Mahmoud Ahmadinejad şi-a îndepărtat suporterii ca şi pe fostul său susţinător, Ayatollahul Khamenei care vrea, altfel, un preşedinte obedient.

Primăvara arabă "ar origina în 2009 în Iran"

Experţii în spaţiu spun că, de fapt, începuturile primăverii arabe ar data din 2009, cu o mişcare de protest în Iran care s-a bazat pe media socială pentru a mobiliza susţinere.

De aceea, spun ei, ceea ce a început în Iran se va întoarce, la un moment dat, în Iran. Este imposibil însă de prezis orizontul de timp.

Dat fiind faptul că Ahmadinejad şi-a înstrăinat mare parte din blocul conservator după ce, evident, i-a îndepărtat pe reformatori şi dată fiind fraudarea alegerilor, el nu are sprijin popular.

Există o ruptură şi ea este reală. Ahmadinejad este un politician cu ambiţii nelimitate care a încercat să preia un mai mare control asupra instituţiilor iraniene. Ceea ce a fost evident atunci când a încercat să îl demită pe ministrul informaţiilor, Heydar Mosleh, mişcare împiedicată de Khamenei. Or, ministerul informaţiilor este crucial într-un stat cu tendinţe poliţieneşti ca Iranul.

Dar pentru că puterea instituţională este în mâinile Liderului Suprem, analiştii spun că este probabil ca Ahmadinejad să recunoască limitele poziţiei sale – el este marginalizat, izolat şi slăbit.

De aceea joacă o carte vitală pentru el în a-l sprijini pe preşedintele Assad.

Pe de altă parte, analiştii de la Washington spun că în Siria se acutizează tensiunile în cele mai explozive relaţii din ţară: cele dintre majoritatea musulmană sunită şi minoritatea alawită căreia îi aparţine preşedintele Assad.

Perspectiva ca Siria să alunece într-o serioasă confruntare interconfesională alarmează administraţia americană, ca şi pe vecinii arabi ai Siriei, şi a fost unul din motivele rezervei americane de până acum, de a-l forţa pe preşedintele Assad să părăsească puterea.