Soluţii pentru majorarea plafonului datoriei SUA

Absenţa unui curent principal şi clar al analizei economiştilor privind combinaţia de reducerea cheltuielilor şi creşterea taxelor este unul dintre principalele motive , adesea neobservat, pe fondul căruia poate avea loc disputa dintre administraţia Obama şi liderii republicani din Congres în legătură cu majorarea plafonului datoriei înainte de 2 august .

Problema este acum că experţii economici se aliniază în spatele fiecărei poziţii politice, în parte pentru că deciziile nu sunt pur economice.

Barack Obama şi liderii Congresului nu s-au întîlnit la sfîrşitul săptămînii aşa cum cum spusese preşedintele că s-ar putea întâmpla.

În schimb, cu negocierile privind reducerea deficitului pe termen lung în impas, acţiunea s-a mutat în această săptămînă la Capitoliu, unde liderii republicani încearcă să facă presiuni pentru un vot asupra unui amendament pentru a echilibra bugetul federal care nu are aproape nicio şansă de a trece de Senat , dată fiind opoziţia democraţilor.

Amendamentul la Constituţie ar tăia în mod semnificativ cheltuielile guvernamentale şi ar face mai dificil orice demers al membrilor Congresului de a creşte taxele.

Liderii Congresului au fost, în schimb, de acord să acţioneze în următoarele două săptămâni pentru a evita căderea într-o criză a datoriei suverane.

Susţinerea din ce în ce mai mare pentru a creşte limita datoriei deschide o săptămînă în care liderii ambelor camere ale Congresului încearcă să obţină sprijinul pentru un plan elaborat de liderul majorităţii democrate din Senat , Harry Reid şi liderul minorităţii republicane din Senat , Mitch McConnell.

Mai întîi însă, liderii republicani vor încerca să impună votul asupra amendamentului constituţional pentru echilibrarea bugetului.

În cazul în care amendamentul ar trece de Senat , Camera Reprezentanţilor ar urma să revizuiască măsura, adăugînd o propunere de reducere a deficitului cu 1500 de miliarde de dolari în următorii 10 ani de zile, care ar proveni din reduceri ale cheltuielilor pentru programe interne , dar nu şi din creşteri ale taxelor pentru cei mai înstăriţi.

Majoritatea membrilor Congresului se concentrează, însă , asupra unui plan propus iniţial de senatorul McConnell şi dezvoltat , apoi , de senatorul Reid.

Potrivit acestui plan, preşedintele Obama ar putea majora plafonul datoriei de trei ori în următorul an, cu până la 2500 de miliarde de dolari.

Congresul ar putea , însă , vota şi asupra unei rezoluţii de dezaprobare de fiecare dată , atribuind vina pentru creşterea datoriei naţionale, preşedintelui Obama.