Sfinţirea bisericii cu hramul Sfântul Nicolae din Sanremo

Duminică are loc la Sanremo, în regiunea italiană Liguria, sfinţirea iconostasului şi binecuvântarea lucrările efectuate la biserica cu hramul Sfântul Nicolae a parohiei Sfinţii Chiril şi Metodie (ctitorie românească din sec. al XIX-lea a familiei Mavrocordat). Ceremonia este oficiată de Preasfinţitul Episcop Părinte Siluan al Episcopiei Ortodoxe Romane a Italiei.

Secolul al XIX-lea a reprezentat pentru zona Sanremo sfârşitul unei lungi perioade de confruntări armate pentru stabilirea finala a graniţei între Franţa şi Italia. Pe fondul noii stabilităţi politice şi mai ales datorită unei clime excepţionale (temperatura cu cele mai mici valori maxime, respectiv cele mai mari minime din Europa), au fost prezente în această zonă mari familii aristocrate din: Rusia, Anglia, Olanda, Germania, cum ar fi familiile imperiale ale ţarului Rusiei Alexandru al II-lea si ale Kaiserul-ui Otto al Germaniei, a reginei Elena a Regatului de Muntenegru, unii dintre coloniştii englezi ai Indiei, Alfred Nobell şi alte multe personalităţi ale epocii.

In pleiada personalităţilor care au lăsat în urma lor importante edificii pentru posteritate, potrivit unui comunicat de presă al Departamentului de informare şi mass-media al Episcopiei Ortodoxe române a Italiei, s-a înscris şi un nume românesc: Prinţesa Elisabeta Mavrocordat, devenită Sora Blanche, stareţa ordinului mănăstiresc al Carmelitanelor. In ciuda vitregiei vremurilor şi a informaţiilor fragmentare descoperite în arhivele locale şi regionale, astăzi putem desluşi elemente ale unui istoric privind viaţa prinţesei Elisabeta Mavrocordat şi mai ales pe cele cu privire la ctitoria familiei acesteia: Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Sanremo. Din documentele vremii există câteva fotografii de epocă şi o foto-copie a certificatului de botez emis de Mitropolia Moldovei de la Iaşi.

În cadrul ceremoniei de duminică de la biserica cu hramul Sfântul Nicolae a parohiei Sfinţii Chiril şi Metodie se va aminti şi sosirea la Sanremo a prinţesei, odată cu apariţia Ordinului Carmelitanelor al cărei simpatizanta era, devenind mai apoi soră şi stareţă a acestuia.

Biserica Sfântul Ierarh Nicolae (San Nicola di Bari) a devenit Biserica mănăstirii, trădând prin arhitectura ei originea românească (forma de cruce - cu 3 abside), deşi ornamentele exterioare sunt realizate în stilul gotic târziu - caracteristic zonei si epocii.

Dacă in primii 70 de ani ai sec XX. – lea s-a slujit in aceasta biserică in mod continuu, datorită lucrărilor de construcţie la noua Gară Feroviara, întreruperea activităţilor de cult s-a produs în mod brusc, când întreaga mănăstire a fost mutată in zona de vest a oraşului, iar edificiile demolate. Proiectul de demolare privea şi biserica, fapt care a determinat criticile şi opoziţia Curiei Catolice din Sanremo (fiind vorba de una dintre cele mai frumoase biserici din zonă).

Timp de aproximativ 30 de ani s-au purtat tratative între Episcopia Romano-Catolică de Ventimiglia-Sanremo şi Primăria din Sanremo spre a soluţiona aceasta criză. Încheindu-se lucrările şi dându-se în folosinţă noua Gară feroviară, s-a constatat că biserica se putea salva, construindu-se un perete subteran de susţinere de cca 30 de m. Astfel, între anii 2003-2005, prin efortul Primăriei susţinut şi de Fundaţia bancară ”Carige”, structura exterioară a acesteia s-a consolidat prin ample lucrări de subzidire si de întărire a zidurilor cu centuri de beton armat.

Prin toate aceste "încercări” la care a fost supusă biserica, transpare purtarea de grijă a ocrotitorului acesteia, sfântul ierarh Nicolae care, în anul 2008, în primele zile ale lunii decembrie, a rânduit ca biserica să fie încredinţată nou înfiinţatei Parohii Ortodoxe Române din Sanremo, astfel încât, chiar la 6 decembrie a fost săvârşită prima slujbă.

În interiorul locaşului de cult, sub mormanele de moloz acumulate de-a lungul acestor zeci de ani, s-a descoperit unicul obiect liturgic rămas din patrimoniul vechii mănăstiri: o icoana a sfântului ierarh Nicolae - semn de continuă purtare de grijă a acestuia şi faţă de noua comunitate, cea a românilor ortodocşi.

La restaurarea monumentului de cult au contribuit şi arhitecţi români

După un proiect depus şi aprobat la Comisia de Belle Arte a Sopraintendenzei din Genova, lucrările de restaurare interioară au fost realizate de arhitecţi şi restauratori italieni, specialişti români în domeniul restaurării şi picturii bisericeşti: prof. Alexandru Mărginean (Facultatea de Arte din Bucureşti), pictorul Ovidiu Puşcaşiu, maestrul Dan Toader, pictorul Trăistaru Mihai si numeroase ajutoare din branşă.

În răstimpul în care în interiorul bisericii culorile prindeau viaţă ca odinioară, potrivit aceluiaşi comunicat de presă, în inima Moldovei, la Crăcăuani (jud. Neamţ), prindea formă noua Catapeteasmă, lucrată cu mare măiestrie de meşterul Gheorghe Ursu şi ucenicii săi. Totodată, în Capitala României, într-un mic atelier, se năşteau printre lacrimi, vopseluri şi suspine - icoanele ce aveau sa umple sufletele rugătorilor de la Sanremo.