SCIENCE: "România - exclusă din proiectul unui laser de mare putere"

Proiectul Extreme Light Infrastructure (ELI), în valoare de 950 milioane euro, elaborat în Republica Cehă, Ungaria și România, le va oferi cercetătorilor câteva dintre cele mai puternice lasere de pe planetă, ele putând deschide noi perspective în orice domeniu, de la terapia cancerului la procesarea deșeurilor nucleare, impulsionând totodată cercetarea în câteva dintre cele mai sărace regiuni din Europa.

Proiectul a făcut un nou pas înainte pe data de 30 aprilie, când Comisia Europeană a aprobat Consorțiul European de Infrastructură pentru Cercetare (European Research Infrastructure Consortium - ERIC), centralizând astfel controlul, gestionat până acum prin diverse inițiative naționale, sub o singură ‘umbrelă’.

Dar România a fost lăsată deoparte, amintește publicația Science. România a fost omisă din ERIC în urma unor dispute pe tema unei surse de raze gamma extrem de importante pentru instalația sa. Iar două țări bogate, membre ale ELI, Franța și Regatul Unit, s-au retras, lăsând un grup mai mic și mai slab din punct de vedere financiar.

Proiectul ELI a fost propus pentru prima oară de Gerard Mouron, un fizician de la Ecole Polytechnique (Școala Politehnică) de lângă Paris, care a primit Premiul Nobel pentru modalitățile de concentare a razelor laser în niște fsacicule mai mici, dar de o putere uluitoare. Cele trei țări europene fuseseră alese ca gazde în 2009, din cauză că ele puteau beneficia de ‘fonduri structurale’ – de obicei folosite de țările mai sărace pentru proiecte de infrastructură, precum șosele și poduri.

Proiectul este deja avansat. La centrul ELI-Beamlines de lângă Praga, cercetătorii au început primele experiențe cu niște lasere care vor atinge o putere de până la 10 petawați, producând raze X și ioni de folos în știința materialelor, astrofizică și biomedicină. În sudul Ungariei, ELI Attosecond Light Pulse Source (ELI-ALPS) urmează să dividă laserele în fascicule scurte pentru a urmări mișcarea electronilor în atomi și în molecule. Iar ELI Nuclear Physics (Centrul ELI de Fizică Nucleară), de la marginea Bucureștiului, în România, urmează să genereze raze gamma de mare intensitate, care, în momentul când vor fi combinate cu lumina produsă de două lasere de 10-petawați, vor sonda nuclee atomice și vacuumul quantic.

EuroGammaS, un consorțiu format din institute și platforme industriale de cercetare, a fost cel care, în 2018, a furnizat în mare parte raze gamma la ELI-NP, dar el a precizat că nivelul este inegal și a refuzat să instaleze componentele. Șefii ELI-NP au susținut că nivelul este bun și au amendat EuroGammaS pentru întârziere – decizie pe care consorțiul a contestat-o în instanță în octombrie 2018. O lună mai târziu, ELI-NP și-a suspendat contractul de 67 milioane euro cu EuroGammaS, iar ulterior a angajat o companie din SUA, Lyncean Technologies, pentru realizarea proiectului. EuroGammaS a revenit în instanță cerând revalidarea contractului.

Directorul general al ELI, Allen Weeks, subliniază că unii membri ai consorțiului EuroGammaS, precum Institutul Național de Fizică Nucleară din Italia (INFN), creează un conflict intern fără precedent. „Nu-mi amintesc ca vreo altă instituție membră să mai trimis o alta în judecată”, afirmă el. Weeks mai spune că, temându-se că această neînțelegere îi va îndepărta și pe alții, în martie 2019, adunarea generală a ELI a hotărât să continue proiectul ERIC doar pentru ELI-Beamlines și ELI-ALPS.

Totuși, acest lucru nu a fost suficient pentru ca Franța să rămână în consorțiu. Retragerea ei, în vara anului 2019, a fost o mare dezamăgire, subliniază Weeks. „Oamenii nu se așteptau doar ca Franța să rămână în proiect, ci să îl și conducă într-un anume fel”, spune el.

A urmat apoi Regatul Unit, în noiembrie 2020. În prezent, ERIC are numai patru membri: Republica Cehă, Ungaria, Italia și Lituania (Germania și Bulgaria alăturându-se în calitate de observatori). În cele din urmă, vor trebui atrași mai mulți membri care să contribuie la acoperirea costurilor de funcționare.

„Proiectul nu poate fi susținut prin contribuția 100% a țărilor-gazdă, asta e clar”, afirmă directorul proiectului ELI-Beamlines, Roman Hvězda.

Deși lucrurile au mers prost, ceea ce a făcut ca, în mai 2020, Academia Română să considere că este vorba despre niște “acțiuni concertate, menite să discrediteze România”, Weeks speră ca, în cele din urmă, țara să devină membră. Dar alte țări membre ale proiectului ERIC pun condiții; în iunie 2020, ele au dat publicității o declarație în care afirmă că gestionarea ELI-NP trebuie să demonstreze “o cooperare cu bună credință și capacitatea de a administra o instituție internațională într-un mod transparent și verificabil”.

Unii cercetători din România sunt dezamăgiți. George Epurescu, fizician specializat în laser de la Institutul Național pentru Fizica Laserelor, Plasmei și Radiației, îl critică pe Victor Zamfir, fostul director al ELI-NP. Epurescu îl acuză că a profitat de întârzierea surselor gamma ca să poată controla mai bine centrul și finanțele acestuia.

Zamfir, care a fost demis de la conducerea ELI-NP în august 2020 de către ministrul cercetării din România, nu a răspuns întrebărilor redacției Science. Actualele neînțelegeri pun sub semnul întrebării faptul că ELI-NP s-ar putea deschide conform programului, până la sfârșitul anului 2023, așa cum stipulează finanțarea UE.

Într-o declarație din 2020, comisarul european pentru coeziune și reforme, Elisa Ferreira, a declarat că s-ar putea ca Uniunea Europeană să impună o “corectare financiară” în cazul în care laboratorul nu respectă termenul-limită. Epurescu spune că acest lucru va fi dificil, dată fiind lipsa unor fizicieni autohtoni specializați în laser.

Alții se îndoiesc că Lyncean ar fi capabil să asigure o sursă de raze gamma. Spre deosebire de EuroGammaS, Lyncean mai are încă de publicat niște documente similare cu privire la sursă, afirmă Luca Serafini, fizician nuclear la INFN, care a participat la EuroGammaS. “Nu se înscrie în coordonatele științifice actuale”, crede el.

Benjamin Hornberger, director de producție la Lyncean, se declară sigur că, până la începutul anului 2023, compania va putea asigura o asemenea sursă, deși întârzierile datorate pandemiei au făcut ca “programul proiectului să fie extrem de strâns”.

Ar fi o mare dezamăgire dacă proiectului ELI-NP i-ar lipsi sursa gamma, care este însăși rațiunea sa de a exista. Dar Weeks recunoaște că, chiar și în lipsa ei, centrul ar putea face niște cercetări care s-ar dovedi valoroase. În cele din urmă, el spune că proiectul e “prea mare ca să eșueze”.

Articol de Edwin Carlidge

Traducerea: Alexandru Danga/RADOR.