S-au împlinit 5 ani de la înfiinţarea Mişcării Indignaţilor

Aniversarea Mişcării Indignaţilor a fost marcată ieri la Madrid printr-o manifestaţie în Puerta del Sol, punctul nevralgic al protestelor începute în 15 mai 2011. Timp de o lună, tineri şi mai puţin tineri, studenţi, familii, pensionari, şomeri şi muncitori au strigat "Da, se poate" şi au reuşit să schimbe ceva în societatea spaniolă. Duminică, în Puerta del Sol, indignaţii au fost mai puţini şi au strigat "De la nord la sud, de la est la vest, lupta continuă, oricât ar fi de grea". Mii se oameni au purtat pe străzile din centru lozinci asemănătoare celor de acum cinci ani, amintind de curentul care critica măsurile de austeritate, evacuările din casele ipotecate dictate de justiţie în favoarea băncilor, clasa politică şi instituţiile financiare internaţionale.

Indignaţii de astăzi continuă să fie uniţi în platforme care au reuşit de exemplu să facă dreptate, cu ajutorul justiţiei, în dosarele privind acordarea creditelor bancare pentru locuinţe, oprind evacuările din apartamentele ipotecate şi evitând astfel şi mai multe drame sociale.

Criza din Spania a dus la pierderea a peste 2 milioane de locuri de muncă şi la măsuri de austeritate fără precedent.

Mişcarea Indignaţilor are astăzi consecinţe incontestabile, una din cele mai importante fiind modificarea structurii parlamentului, dominat timp de aproape patru decenii de două partide care se succedau la putere.

Atinse grav de corupţie şi privită ca o castă, Partidul Socialist şi Partidul Popular au pierdut la alegerile din decembrie anul trecut aproape 5 milioane de voturi. Multe dintre ele s-au îndreptat spre Partidul Podemos, care însă nu a reuşit să convingă atât de mult încât să aducă un guvern al schimbării. Liderii săi, acuzaţi la rândul lor în repetate rânduri de afinităţi cu dictatori comunişti din America Latină, încearcă în continuare să învingă partidele tradiţionale.

Din cauza sau datorită Mişcării Indignaţilor, începută la Madrid şi răspândită şi în alte locuri din lume, spaniolii trebuie să se prezinte din nou la urne în 26 iunie, dar trebuie amintit că Mişcarea Indignaţilor nu a avut niciodată o structură ierarhică, nu a avut lideri şi s-a ferit de ideologii, pentru că a urmărit tocmai distanţarea de putere. A vrut să provoace o schimbare şi a reuşit într-o mare măsură să scuture societatea spaniolă, care se săturase să vadă cum nişte personaje bine îmbrăcate şi cu aspect prosper vorbeau la televizor despre reducerea salariilor, tăierea bugetelor şi disponibilizări masive ca măsuri obligatorii pentru revenirea din criza economică.

Unii din cei care acum cinci ani erau în Puerta del Sol se află astăzi în parlamentul naţional, în consilii locale sau în legislative regionale. Primarul Madridului, doamna Manuela Carmena, şi primarul Barcelonei, doamna Ada Colau, sunt reprezentanţi ai indignaţilor. Dezbaterea, după cinci ani de la începutul unei mişcări aproape revoluţionare, continuă.