Rusia, "un jucător global în politica externă" în 2013

Preşedintele Vladimir Putin, omul anului, la Moscova, şi-a clădit cu rigurozitate, în 2013, poziţia de lider indispensabil în marea politică internaţională.

Emblema cea mai preţ pe soclul statuii ce şi-o construieşte a fost anul acesta Siria, un an în care prestanţa internaţională a Rusiei s-a impus în forţă .

Anul 2013 a fost anul revenirii Rusiei în politica externă ca jucător global nu ca superputere, ci ca putere ale cărei acţiuni locale sau regionale provoacă efecte globale.

Principalele succese externe ale lui Vladimir Putin în 2013 se numesc: Siria, Ucraina, Iran, Armenia şi Edward Snowden.

Cronologic, ele datează din partea a doua a anului, în timp ce prima a fost marcată de cea mai serioasă confruntare politică ruso-occidentală de după anul 2008, anul crizei georgiene.

Acord pentru lichidarea rmamentelor chimice siriene

Cotitura s-a produs în momentul culminat al crizei, imediat după summitul G20, din septembrie, găzduit în premieră de Rusia, şi dominată de criza siriană, când intervenţia militară americană în Siria părea inevitabilă.

Pornind de la o idee a secretarului de stat american John Kerry, Kremlinul a obţinut acordul lui Bashar al-Asad pentru lichidarea armamentelor chimice siriene sub control internaţional.

Pentru liderul de la Kremlin, soluţionarea dosarului armelor chimice siriene a permis menţinerea, la Damasc, a unui regim aliat, descurajararea şi fragmentarea opoziţiei intransigente, o parte din aceasta acceptând în final să participe la conferinţa de pace fără precondiţia plecării lui Assad.

Preşedintele Obama, pe de altă partre, a reuşit să evite implicarea într-un război cu final neclar pe care nu şi l-a dorit şi pe care ar fi fost nevoit să-l poarte fără sprijinului Congresului şi al opiniei publice americane.

Moscova a îndepărtat temporar riscul unui război antiterorist

Succesul diplomatic repurtat în Siria a permis Rusiei să prevină extinderea conflictului în afara acestei ţări şi metastazierea lui în Caucazul de Nord, punctul ei vulnerabil.

Este neclar dacă recentele atentate de la Volgograd reprezintă reculul acestei politici, dar, indiferent de aceasta, Moscova a reuşit să îndepărteze pe moment riscul unui război antiterorist pe doua fronturi: pe vectorul Siria - Caucaz şi pe vectorul Afganistan - Asia Centrală, după retragerea aliaţilor, anul viitor.

Evitarea intervenţiei militare în Siria a contribuit la detensionarea relaţiilor occidentalo-iraniene şi semnarea acordului provizoriu privind dosarul nuclear iranian.

Se constată, pe de altă parte că revenirea Rusiei ca jucător activ în Orientul Mijlociu s-a produs pe fondul scăderii implicării americane şi a deteriorării relaţiilor dintre Washington şi aliaţii săi tradiţionali din zonă.

Serviciul făcut lui Obama în problema siriană a compensat doar în parte actul de sfidare care a fost azilul politic acordat ex-agentului american Edward Snowden, în pofida presiunilor Casei Albe.

Rusia şi-a întărit legăturile strategice cu China

Motivele umanitare şi de resortul drepturilor omului invocate de Putin au fost răspunsul simetric la criticile occidentale la adresa situaţiei drepturilor omului în Rusia şi, totodată, un gest de forţă demonstrativ cu preţul asumat al anulării vizitei bilaterale a preşedintelui Obama în Rusia.

Pe acest fond, Rusia şi-a întărit legătrile strategice cu China, emblematic fiind că prima vizita externă a noul lider chinez Xi Jinping a fost la Moscova.

Finalul de an a adus Rusiei probabil cel mai important succes extern: renunţarea de către Ucraina la semnarea Acordului de asociere şi liber-schimb cu Uniunea Europeană în cadrul Parteneriatului Estic, proiect considerat anti-rusesc la Moscova.

Problemele economice ale Ucrainei au fost serios agravate de restricţiile comerciale şi preţul prohibitiv la gaze, impuse de Rusia, perspectiva pierderii pieţei ruseşti după semnarea acordului cu Uniunea Europeană determinând virajul de 180 de grade al Kievului.

Menţinerea Ucrainei în siajul său, nu se ştie pentru cât timp, a constat Rusia cca 20 de miliarde de dolari.

Cazul Ucrainei a eclipsat cazul Armeniei, care, după finalizarea negocierilor privind Acordul de asociere şi liber schimb cu Uniunea Europeană, a anunţat că doreşte să adere la Uniunea Vamală Rusia - Kazahstan - Belarus, ceea ce s-ar putea produce anul viitor.

La final de an liderii celor trei au confimat că tratatul viitoarei Uniuni euroasiatice, principalul proiect geopolitic al liderului rus, va intra în vigoare la 1 ianuarie 2015.