Românii, creatori de noi cuvinte în limba italiană

Românii din Italia se confruntă cu un val de neologisme de origine italiană pe care le adoptă frecvent în conversaţiile lor.

O mare problemă pe care o întâmpină profesorii de limba română din Peninsulă este aceea că foarte mulţi părinţi români refuză să-şi trimită copiii la cursurile de limba română sau să vorbească între ei acasă sau cu ei limba română.

Totuşi, în cazul familiilor mixte, întotdeauna partenerul italian este de acord ca odrasla să cunoască şi limba română.

O mare parte dintre românii care au emigrat de cel puţin 3-4 ani în Peninsulă au tendinţa, din ce în ce mai mult, să amestece cuvintele din italiană cu cele româneşti.

Astfel, cele mai întâlnite cuvinte, aşa-zise neologisme de origine italiană, sunt "scheda" - cartelă SIM sau de reîncărcare, "spesa" - cumpărături, "colazione" - mic dejun, "bolletta" - factură pentru utilităţi şi "affitto" - chirie.

Există însă şi cuvinte italiene românizate, şi mă refer aici la "fermată" - staţie de autobuz, în loc de "fermata", sau "patron de casă", în loc de "padrone di casa".

Pe lângă această invazie de cuvinte italiene, în conversaţiile în limba maternă dintre români apar şi acele ambiţii de a vorbi cât mai puţin româna.

Profesorii de limba română din Italia se confruntă cu situaţii în care romoânii refuză să-şi trimită copiii la orele de română.

Profesoara Angela Nicoară spune că printre motivele pentru care un părinte român refuză să aducă copilul la cursuri, se regăseşte ignoranţa.

Potrivit Angelei Nicoară părinţii din Italia îşi motivează gestul prin faptul că aceştia consideră că nu se vor întoarce niciodată acasă şi că viitorul lor şi al copiilor lor va fi în Italia.

În schimb, în cazul unui cuplu mixt, situaţia stă cu totul diferit.

Antonio di Cola este căsătorit cu o româncă şi are un fiu, Ştefan, în vârstă de zece ani.

Pentru Antonio este foarte important ca fiul său să cunoască limba maternă, de aceea a hotărât să-şi trimită fiul la şcoală personal cu toate că acesta nu îşi dorea iniţial.

Antonio şi-a motivat gestul prin avantajul de a păstra tradiţiile, limba şi cultura deoarece atunci când acesta va revenii în România "îi va fi mai uşor să se reintegreze".