România şi Egipt, asemănări între revoluţii

Soarta revoltei egiptene depinde de ce se va întâmpla săptămâna aceasta, pe stradă dar şi pe scena politică, unde au început negocierile între guvern şi câteva formaţiuni de opoziţie, între care Frăţia Musulmană.

Deja au apărut acuzaţii că negocierile nu sunt transparente, iar Frăţia Musulmană a anunţat că nu va merge la nesfârşit la negocieri, dacă preşedintele Hosni Mubarak nu demisionează.

Lista de cereri a opoziţiei cuprinde anularea stării de necesitate, în vigoare de peste 30 de ani, eliberarea imediată a deţinuţilor politici şi asigurarea libertăţii presei.

Dar propunerile pentru perioada de tranziţie diferă de la un partid la altul, iar formaţiunile politice dau dovadă de aceeaşi veche lipsă de unitate.

Între timp, protestatarii încep să se teamă că revoluţia lor va fi confiscată de interesele politicienilor.

Două revoluţii – 1989 şi 2011

Directorul adjunct al ziarului independent "Al Ahram", Yahia Ghanem e de părere că situaţia din Egipt este similară cu cea din România după 89.

”În România, din ce ştiu, deşi nemulţumirea populaţiei a jucat un rol important, principalii actori din culise erau oameni ai regimului, ca dovadă, cel care i-a urmat lui Ceauşescu a fost Ion Iliescu, un fost apropiat al acestuia”, afirmă Yahia Ghanem.

Acesta mai spune că în revoluţia din România ca şi în revolta egipteană de acum, au fost implicaţi diverşi agitatori şi elemente ale serviciilor secrete.

"Piaţa Universităţii" invocată la Cairo

Cazul românesc a fost des invocat în presa egipteană.

În redacţia ziarului liberal Al Shouruk, Dina Gamil, jurnalistă specializată în societatea civilă, consideră că situaţia seamănă mai mult cu ce s-a întâmplat în Piaţa Universităţii decât cu revoluţia din 89.

Dina Gamil crede că tinerii români din Piaţa Universităţii erau la fel de rupţi de partidele
politice ca şi cei egipteni acum.

Partide de opoziţie slabe

În condiţiile în care negocierile în curs în Egipt între opoziţia politică şi putere, sunt departe de a da speranţe de schimbare profundă opoziţiei populare din stradă, Dina Gamil spune că aşteaptă mai multe de la mişcările de tineret decât de la partidele politice implicate în negocieri cu guvernul.

„Mişcarea Kefaya aproape că nu mai există în realitate, doar în ziare unde membrii
dau declaraţii” spune Dina Gamil.

În ce priveşte partidul declarat socialist Tagammu, jurnalista consideră că nu este un adevărat partid de stânga.

"Nu ştiu cum se mai poate numi de stânga. iar în interiorul formaţiunii sunt diviziuni, au fost tentative de reformare a partidului pentru a-l face credibil de stânga, dar fără succes”, spune Dina Gamil.

Nici liberalii egipteni de la partidul Wafd nu sunt o forţă credibilă, consideră Dina Gamil.

"Wafd, ce-i drept s-a mai mărit, are acum un finantator bogat si a atras mai mulţi oameni, dar nu este un partid liberal în adevăratul sens al cuvântului şi nu are o bază populară reală” spune Dina Gamil.

Schimbarea e în stradă

Din discuţiile cu jurnaliştii egipteni şi cu protestatarii din Piaţa Libertăţii reiese că slaba
reprezentare populară este valabilă pentru toate partidele politice de opoziţie, şi reprezintă
o adevărată problemă pentru viitor.

Schimbarea reală deci, spun jurnaliştii egipteni poate veni doar din stradă unde mişcările de tineret care au organizat protestele s-au unit şi au acum un comitet de conducere format din 10 oameni.

Reprezentanţii lor participă la negocierile cu guvernul, dar spre deosebire de unele partide de opoziţie, nu se arată dispuşi la compromis şi cer în continuare nu doar demisia preşedintelui ci şi schimbarea radicală a sistemului politic.

Mohamad Mostafa, jurnalist la agenţia natională de ştiri MENA, consideră că şi negocierile politice şi soarta revoluţiei vor fi decise săptămâna aceaasta.

"Protestatarii sunt conştienţi că regimul se poate regrupa în următoarele 6 luni până la alegeri, totul depinde de ce se va întâmpla pe termen scurt, dacă oamenii nu mai ies în număr mare în stradă, partidele de opoziţie pierd din puterea de negociere”
consideră jurnalistul de la MENA.

Armata e cu noi?

Cum negocierile politice nu au convins până acum iar guvernul nu e dispus să facă schimbările majore cerute de oameni, o variantă este ca protestele în loc să se atenueze, să se intensifice, moment în care armata ar putea tăia nodul gordian, spune Mohamed Mostafa.

"Momentul adevarului va veni de la armată, atunci cand protestatarii nu vor mai sta in piaţa Tahrir şi vor decide să meargă să demonstreze în faţa palatului prezidenţial”, spune Mohamed Mstafa care consideră că rămâne de văzut dacă armata îi va opri, dacă va folosi armele sau nu, şi e convins că astfel se va decide soarta revoltei din Egipt.

Unii jurnaliştii egipteni mai avertizează că dacă Frăţia Musulmană nu va participa la
jocul politic, riscă să se radicalizeze, iar până acum reprezentanţii săi au ieşit nemulţumiţi
de la negocierile politice.