România, Nato și UE- între ruleta rusească, politicienii radicali și disperarea Ucrainei. Soluția ponderată.

Politicul european actual pare a fi mai solidar și mai uman față de Ucraina decât o parte a polpulației europene ce cade tot mai mult în mrejele discursului unei minorități politice radicale, naționaliste.

Această minoritate politică radicală pare a se hrăni exclusiv din fragilitățile rezultate din cele 3 crize din ultimii ani, pare a se hrăni din problemele apărute din cauza migrației crescânde (dincolo de afluxul de refugiați ucrainieini). Aceeași minoritate politică radicală arată acuzator către ajutorul pe care Uniunea îl acordă Ucrainei de parcă acest ajutor ar lua toată mâncarea de pe masa continentului.

Sau de parcă aceste crize ar fi fost declanșate de Ucraina și nu de Moscova, cea care a atacat Kievul.

Românii par și ei din ce în ce mai prinși de această retorică pe fondul inflației ce le afectează direct buzunarele. O logică strâmbă asemeni propagandei rusești care își convinge populația că a pornit războiul din cauza amenințării homosexualității europene și a nazismului ucrainian.

Care ar fi consecințele abandonului Ucrainei în mâna Rusiei sau ale intrării Ucrainei imediat în Nato sau UE, pas cerut de un alt curent, opus dar la fel de radical? O problemă pe care naționaliștii sau radicalii nu și-o pun sau nu o comunică iar populația europeană, din ce în ce mai prinsă în această retorică, nu o realizează. Iar presa, cel puțin o parte a ei, în loc de-a întoarce problema pe toate părțile, se lansează în analize unilaterale, fragile, simpliste, cum a fost cazul dronelor din România. O presă dornică de noutate, dornică și fericită că are ce scrie. Și mulți jurnaliști vor să scrie primii lăsând pe planul doi reflexia, opiniile avizate. Ce-ar fi să ne întrebăm dacă nu cumva România nu s-a bâlbâit în cazul primelor drone rusești căzute pe teritoriul său? Dacă este ceva mai mult decât aparențele? Dacă nu cumva acest caz este pentru însuși NATO o situație aparte în care analiza, comunicarea și strategia se derulează după un anumit tipic, prudent, rațional, ceea ce necesită mai mult timp și nu doar o singură zi, pentru a reacționa sau poziționa? Ce-ar fi spre exemplu, să dăm frâu liber ambelor tabere de radicali? Cei care spun că Ucraina trebuie abandonată sau cei care spun că Ucraina trebuie imediat făcută membru Nato? Este acesta soluția? Oare nu am deschide ușa către două posibile variante (posibil nu cert): un război rece sau un război adevărat? De ce să vrem o ruletă rusească? Ne place atât de mult?

Românii, spre exemplu, nu sunt cunoscuți în istorie pentru radicalizare, pentru gesturi revoluționare (deși uneori asta ne place să credem, că suntem haiduci, că suntem toți Tudor Vladimirescu sau Iancu Jianu, dar nu este cazul) ci mai degrabă pentru prudență, ponderare, care uneori se transformă în reticeță sau încremenire (mămăligi ne-au spus bulgarii la un moment dat). De multe ori nu este o calitate, căci ratăm momente istorice, dar în alte cazuri este: cum a fost cazul diplomației cu pași mici de la sfârșit de secol 19, când am obținut nu doar independența ci și recunoașterea Principatului și apoi a Regatului României, sau atunci când am obținut România Mare sau, mai recent, când am votat Ion Iliescu în loc de Corneliu Vadim Tudor (tocmai de teama unei radicalizări). Dar uitându-ne la partea bună a acestui caracter, ce-ar fi să ne imaginăm că prudența, ponderarea ne apropie azi mai mult decât oricând de Nato sau de Uniunea Europeană? Și că în sfârșit avem ceva de spus pe harta Europei printr-o ironie sau un joc al sorții: războiul din Ucraina. Ce-ar fi să profităm, oricât de cinic ar fi acest lucru la primă vedere? Și nu este cinic dacă, ajutând, ne facem și nouă un bine.

NATO

Revenind la problema Nato, surse oficiale din Alianță spun că poziția României în Nato este mai puternică decât oricând și asta nu doar din cauza (sau datorită) războiului din Ucraina care e la ușa noastră geografică ci pentru că avertizările noastre din ultimii 20 de ani în legătură cu Rusia s-au dovedit a fi adevărate. La fel și avertizările Poloniei. Dovadă că inclusiv agenda strategică a SUA s-a modificat. Nu suntem nici mai deștepți și nici mai proști decât americanii însă am dovedit că în anumite privințe trebuie să fim luați în considerare.

Apoi, dacă stăm să ne gândim bine, la București, la summit-ul Nato din 2008 s-a afirmat pentru prima dată că poarta Nato este deschisă Ucrainei dacă vrea și dacă demonstrează că poate. Nu că am fi fost singurii care am pledat pentru asta dar am fost unul dintre actori.

Tot noi și polonezii am fost cei care am cerut garanții de securitate mai mari și creșterea prezenței Nato pe flancul de Est (unii ar putea spune că tocmai de asta a început războiul din Ucraina și, cine știe, poate au dreptate dar asta este iarăși o dovadă că Rusia acționează diferit de blocul democratic de la vestul ei, prin filtrul unei paranoia autocrate cu accente de melancolie imperialistă). Iar aceleași surse NATO dau asigurări că teritoriul României este apărat solid însă cum ar fi să facem publice toate dispozitivele, toată aparatura, toată tehnica militară, amplasarea lor și așa mai departe (și astfel să le dăm rușilor pe tavă toate informațiile critice) doar pentru ca presa din România să fie mulțumită? Asta înseamnă că un incident cu drone, similar cu cel de acum o lună, este exclus? Nicidecum pentru că suntem în fața unui tip de război vechi dar cu arme noi, dronele.

Scandalul dronelor și consiliul miniștrilor apărării din statele NATO

La mijlocul săptămânii, la Bruxelles, se întrunește Consiliul miniștrilor apărărării din statele alianței și, cum incidentele cu dronele rusești din spațiul românesc sunt relativ recente, acesta va fi unul din subiectele discutate. Iar aici surse oficiale din Nato atrag atenția că presa din România s-a grăbit să catalogheze incidentul cu prima dronă drept o bâlbâială a autorităților. Așa-zisa bâlbâială a fost accentuată și de vociferările ucrainienilor care strigau sus și tare că drone rusești ar fi explodat pe teritoriul românesc (nu a fost vorba de drone ci de parte a unei drone interceptate de ucrainieni și care, din inerție, a ajuns pe malul românesc). Numai că vociferările ucrainienilor trebuie privite și din perspective disperării lor de a intra în Nato chiar pe timp de război pentru a respinge rapid și definitiv Rusia (de unde și accentul pus de Ucraina pe faptul că teritoriul românesc/Nato ar fi fost victimă). Aceste vociferări au încetat după acest prim incident la fel cum și tonul președintelui Zelenski s-a schimbat după episodul impulsiv de după Vilnius, semn de temperare sau poate de comunicare cu aliații din Vest.

Acum, că autoritățile din România au găsit resturile de dronă la 24 de ore, să spunem, după ce au fost înștiințate, nu știu dacă e repede sau târziu. Ceea ce este sigur este faptul că dronele, sau bucăți din ele, pot avea o semnătură extrem de mică sau de multe ori inexistentă pe radare. Iar dacă autoritățile nu au adus o armată întreagă să caute resturile de dronă pentru a le găsi repede iar nu știu dacă ar fi fost bine sau dacă ar fi fost văzută de localnici ca o amenințare mai degrabă, ceea ce ar fi hrănit isteria pe malul românesc. Dacă autoritățile au anunțat după alte câteva ore (poate prea multe) că au găsit drona, din nou nu se poate ști dacă ar fi trebuit să fie făcut anunțul de la fața locului, de lângă dronă, sau dacă a fost mai bine să întârzie pentru a avea loc o discuție în CSAT sau cu partenerii Nato (ceea ce înseamnă proceduri, ceea ce înseamnă ore sau poate zile). Asta nu înseamnă că iau apărarea autorităților ci doar mă întreb dacă noi, jurnaliștii, vedem cu adevărat imaginea de ansamblu în astfel de situații sensibile din moment ce nu suntem membri activi ai structurilor și procedurilor militare respective.

Revenind la drone, cred ca rezultatele evaluării NATO pe această temă vor apărea inclusiv public la un moment dat.

Am văzut deja sprijinul oferit de SUA cu F-16, dar și al Franței, care are capabilități importante în Romania, inclusiv avioane de supraveghere

Tot în cadrul Reuniunii Miniștrilor Apărării Nato se vor întruni două organisme care vizează strict apărarea Ucrainei și sprijinul aliaților și partenerilor în această privință. Este vorba de Grupul de Contact pentru Apărarea Ucrainei, coordonat de Statele Unite, și Consiliul Nato- Ucraina. (RS)