Riscurile specifice gestionării de la distanţă a ajutorului umanitar acordat de UE nu sunt combătute aşa cum ar trebui, consideră Curtea de Conturi Europeană
Unii parteneri sunt în zone greu accesibile, fie din motive de securitate şi din cauza unor restrictii impuse de autorităţile locale, iar verificarea modului de cheltuire a fondurilor alocate este mai problematică, mai spun auditorii.
Articol de Radio România Actualităţi, 18 Iunie 2025, 19:06
Riscurile specifice gestionării de la distanţă a ajutorului umanitar acordat de Uniunea Europeană nu sunt combătute aşa cum ar trebui, se arată într-un raport publicat miercuri de Curtea de Conturi Europeană. Unii parteneri sunt în zone greu accesibile, fie din motive de securitate şi din cauza unor restrictii impuse de autorităţile locale, iar verificarea modului de cheltuire a fondurilor alocate este mai problematică, mai spun auditorii.
Diana Surdu are detalii: ”Gestionarea de la distanţă a acţiunilor umanitare antrenează probleme specifice care diminuează eficacitatea ajutorului. De exemplu, evaluare inexactă a nevoilor pe baza unor informaţii neverificate nefiabile sau părtinitoare, ori o coordonare inadecvată şi o calitate operaţională redusă. Gestionarea de la distanţă umanitare vine la pachet cu riscuri importante pentru securitate, de fraudă sau deturnare a ajutorului. Între 2019 şi 2023, Comisia Europeană a aprobat 164 de acţiuni umanitare gestionate parţial sau integral de la distanţă în 10 ţări.
Ofiţer de presă Simona Vist precizează: ”Auditorii UE atrag atenţia: evaluări inexacte, lipsa coordonării şi riscuri de fraudă afectează eficienţa ajutorului livrat de la distanţă. În plus, mulţi dintre partenerii locali prin care se livrează fondurile nu sunt certificaţi conform standardelor Uniunii Europene. Curtea de Conturi Europeană cere o definire clară a gestionării de la distanţă, un control mai riguros al partenerilor şi o transparenţă sporită în raportare.”
Auditorii au constatat deficienţe în procesul de transmitere a informaţiilor de partenerii umanitari, unele rapoarte privind gestionarea de la distanţă fiind inexacte sau incomplete. Deoarece partenerii nu sunt obligaţi nici să precizeze ce acţiuni au fost gestionate de la distanţă, înseamnă automat că părţile interesate nu sunt informate cu privire la ţările, activităţile, finanţarea sfera de aplicare şi rezultatele acestei abordări. Concluzia auditorilor este că ar trebui îmbunătăţită transparenţa rapoartelor.”/editor Florin Lepadatu/
