Redresarea economiei - marea provocare a preşedintelui american

Preşedintele Barack Obama a trebuit să înfrunte, în primul an de mandat, cea mai gravă criză economică din anii '30 încoace şi două războaie începute de predecesorul său, George Bush: în Irak, unde a stabilit un calendar de retragere progresivă, şi în Afganistan, unde şi-a asumat riscul triplării contingentului de trupe.

Dacă şomajul, în Statele Unite, va rămâne la zece procente, Barack Obama poate primi alte încă trei premii Nobel, dar va rămâne preşedintele unui singur mandat - previn acum, la împlinirea unui an de preşedinţie, chiar observatorii democraţi.

Evaluând însă primul an de preşedinţie a lui Obama, este important să îţi aminteşti situaţia aproape de colaps pe care a moştenit-o, cu economia plonjând în recesiune, cu preţurile caselor în cădere liberă, cu majoritatea băncilor pe marginea prăpastiei, cu indicele Dow Jones în constante pierderi, cu războiul din Afganistan în accelerată deteriorare.

Americanii vor însă rezultate în viaţa lor zilnică de astăzi, drept care, la un an de preşedinţie, un nou val de sondaje arată că susţinerea publică a lui Obama a scăzut, în mijlocul anxietăţii populaţiei, în legătură cu gestionarea economiei, ca şi cu cea a sistemului de sănătate.

Chiar dacă îl plac personal pe Barack Obama - şi mulţi îl plac - oamenii îşi exprimă insatisfacţia în legătură cu unele din acţiunile sale.

Obama şi-a început în ofensivă preşedinţia, cu o avalanşă de propuneri legislative complexe şi controversate privind reforma drastică a sistemului de sănătate, combaterea schimbării climaterice, reformularea politicii imigraţiei, şi încercând să concentreze economia către tehnologia verde.

Unul dintre rezultate ar putea fi adoptarea, în curând, a unei legi istorice privind reforma sistemului de sănătate, dar democraţii din Congres sunt extenuaţi, iar alegătorii, neplăcut surprinşi de relativa lipsă de atenţie faţă de cele mai presante şi urgente probleme, între care şomajul.

Şi totuşi, nu puţini evaluează pozitiv primul an de preşedinţie al lui Barack Obama, pentru ceea ce nu s-a întâmplat, o a doua mare recesiune, de care economiştii din întreg spectrul politic s-au temut şi, în parte, datorită curajului său de a încerca reforma sistemului de sănătate, care a fost amânată decenii în şir, de la preşedintele Roosevelt, în 1912, încoace.

Marea provocare a celui de-al doilea an de preşedinţie a lui Obama va fi menţinerea economiei pe calea redresării, în vreme ce va trebui să ia măsuri pentru a demonstra că ia serios în considerare deficitele federale cu potenţial dezastruos.

În ce priveşte politica externă, Obama şi-a petrecut mare parte din primul an de mandat într-o ofensivă a farmecului, pentru a ameliora imaginea Americii în lume, dar nu a avut mai multe şanse decât predecesorii săi în relaţia cu aşa-numiţii "actori răi" din Iran, Coreea de Nord şi Orientul Mijlociu.

Este adevărat însă, pe de altă parte, că politica sa externă nu poate fi judecată decât ca o lucrare în progres, pentru că filosofia pare excelentă, dar în practică apar în fiecare moment neaşteptate obstacole, fie ele predictibile, ori impredictibile.