„Războiul din Ucraina a reașezat cărțile în Europa post-comunistă, unde Rusia ațâță jarul naționalist”

În Uniunea Europeană, Viktor Orban își cunoaște locul – și limitele. Nu are iluzii de mărire. Țara sa, Ungaria, are sub 10 milioane de locuitori, nu face parte din zona euro. Când vorbește despre Germania sau Franța cu alți parteneri europeni, se referă la ele cu formula „The Big Guys”, și toată lumea înțelege, scrie Le Monde.

Liderul ungar savurează puterea de veto conferită de tratate și care îi permite, din când în când, să îi încurce pe „Big Guys”, dar are grijă să nu treacă anumite linii roșii. De exemplu votează pentru sancțiuni împotriva Rusiei, chiar dacă le dezaprobă. Nu-i place Uniunea Europeană, dar nu o părăsește.

Aflat la putere de treisprezece ani, după ce a mai avut un mandat din 1998 până în 2002, premierul maghiar, apostol al „democraţiei iliberale”, s-a remarcat în peisajul european ca un fel de oaie neagră, ale cărei ieșiri în decor sunt însă limitate.

„Este dureros, dar ne descurcăm /cu Orban/”, comentează oftând un diplomat dintr-o țară „Big Guy”. „Și-a pierdut /pe drum vechii/ prieteni”. Înseamnă aceasta că s-a stins flama populistă care i-a paralizat pe „europeniști” în urma votului pentru Brexit?

Nu chiar. Focul mocnește încă, iar Rusia lui Vladimir Putin ațâță flacăra.

Războiul din Ucraina a schimbat cărțile în Europa post-comunistă. A rupt tandemul Polonia-Ungaria, care, din 2015, adoptau poziții comune în chestiunea statului de drept. Cauza rupturii este Rusia: Varșovia îi este puternic ostilă, Budapesta menține legături strânse cu Moscova. Războiul a destrămat și Grupul de la Visegrad, în care Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia făceau front comun încă din anii 1990 împotriva puternicelor state membre ale UE din vest.

Polarizare politică

Mai presus de toate, războiul și procesiunea lui de efecte colaterale – inflația, prețurile la energie, dezbaterile privind ajutorul militar – au slăbit forțele politice moderate, adesea grupate în coaliții eterogene. Am văzut-o în 2022 în Bulgaria, unde premierul Kiril Petkov a fost demis de la putere.

Următoarea victimă poate fi Slovacia: naționalistul Robert Fico, un imitator al lui Viktor Orban, este bine poziționat pentru a câștiga alegerile parlamentare din septembrie. Fostul premier căzuse în dizgrație în 2018, după asasinarea jurnalistului Jan Kuciak, care investiga corupția din cercurile puterii.

„Fico a înviat din mormânt”, s-a alarmat joi, 4 mai, ministrul de externe slovac, Ratislav Kacer, când l-am întâlnit la Paris. „Revenirea lui la putere ar fi o tragedie pentru Europa”. Liberal pro-european, acest ministru nu și-a ascuns descurajarea în fața polarizării politice din țara sa.

Cazul slovac este un simbol al efectelor perverse ale războiului din Ucraina. Guvernul de la Bratislava a fost foarte proactiv în furnizarea de arme Ucrainei, căreia i-a oferit chiar 13 avioane MiG-29; opinia publică nu i-a fost alături, chinuită de conspirațiile lui Robert Fico și de un climat politic nociv.

„Am mers împotriva curentului”, rezumă fostul șef al diplomației de la Bratislava. „Covidul a divizat țara, am fost bombardați de propaganda rusă, iar acum vedem efectele”. A reapărut un sentiment pro-rus moștenit din ideea romantică de unitate slavă care datează din secolul al XIX-lea.

După cum notează politologul Jacques Rupnik, un mare expert în regiune, Slovacia s-a văzut adesea de-a lungul istoriei drept o balama între Est și Vest.

Risc de destabilizare

Revenirea lui Fico la afaceri ar destabiliza Slovacia. Ar recrea un abces naționalist în Europa Centrală și l-ar scoate pe Viktor Orban din izolarea sa în chestiunea sprijinului pentru Ucraina.

Deși Republica Cehă vecină a ieșit din rutina populistă, cu un președinte, un prim-ministru și președinții celor două camere ale Parlamentului din tabăra pro-europeană, nu este neapărat imună la un nou impuls destabilizator. Fostul premier Andrej Babis nu a ieșit definitiv de pe scena politicii.

El l-a invitat pe Viktor Orban să facă campanie alături de el în 2021. Într-un raport publicat marți, intitulat „Busola sentimentului european: Rusia, Ucraina și lupta pentru opinia publică europeană”, cercetătorul Pawel Zerka de la Consiliul European pentru Relații Externe remarcă sensibilitatea societăților din mai multe state membre UE față de narațiunea rusă.

Acesta este motivul pentru care recompunerea politică a Uniunii este departe de a fi finalizată, deși trebuie să se pregătească pentru imensa provocare a extinderii către Ucraina. Prea mult timp Europa a neglijat deriva maghiară.

Angela Merkel și partidul ei, CDU/CSU german, care și-a protejat aliatul FIDESZ, partidul lui Orban, în cadrul grupului PPE (Partidul Popular European) de la Bruxelles, poartă aici o mare responsabilitate.

Deși Viktor Orban își cunoaște locul la Bruxelles, își imaginează altul în Europa Centrală, prin Balcani și Carpați, unde continuă să agită minoritățile maghiare.

Cât despre Fico, el rămâne membru al Partidului Socialiștilor Europeni (PSE).

În ultima vreme, Comisia are o pârghie reală asupra Budapestei, datorită mecanismului care blochează acordarea de miliarde de euro de fonduri europene atâta timp cât diferite prevederi ale statului de drept nu sunt restabilite.

Confruntat cu o situație economică dezastruoasă, premierul ungar are nevoie de bani, dar până acum a avut destul timp să surprindă în profunzime instituțiile și mass-media din țara sa. Acum este momentul ca lecția să fie învățată, la Budapesta, la Bruxelles și la „The Big Guys”.

Autor: Sylvie Kauffmann

Traducerea: Ruxandra Lambru/RADOR.