Problemele istorice ale Alepului

Bãtãlia pentru Alep va pune capãt impasului în care se aflã Siria - declara şeful rebelilor sirieni, Abdul Qader Saleh, la Istanbul, la o conferinţã de presã în septembrie 2012. Abdul Qader spunea cã vor fi distruse aeroporturile şi bazele aeriene. Rebelii sirieni erau încrezãtori în succesul lor la Alep.

Înaintea începerii rãzboiului împotriva regimului lui Assad, în 2011, Alepul era un centru de culturã şi istorie sirian, cu cetate anticã, cu porţi medievale, magazine vechi şi mulţi turişti. Sub regimul lui Hafez al-Assad, oraşul avea peste 600 de mii de locuitori, în 1970. În 2000, erau 2 milioane de locuitori.

Regimul Assad a tratat cu brutalitate orice opoziţie la Alep, comenteazã analistul Seth Frantzman. 80% din locuitori erau musulmani sunniþi şi creştini.

În 1982 a fost zdrobitã o revoltã a Fraţilor Musulmani, la Hama, fiind distrusã o parte a oraşului. Când a ajuns la putere Bashar al-Assad, populaţia spera într-o liberalizare a ţãrii, dar pânã la urmã, Bashar a adoptat aceeaşi politicã dictatorialã ca tatãl sãu.

La începutul aşa-zisei Primãveri arabe, oamenii credeau cã Bashar va avea aceeaşi soartã ca Benali sau Hosni Mubarak.

În 2012, rebelii au reuşit sã captureze o parte din oraş; cartierele sub controlul opoziţiei erau cele sãrace. Despre zona Alep existã cele mai multe mãrturii din rãzboiul sirian, deoarece a fost mai accesibilã jurnaliştilor care veneau din Turcia.

Zeci de occidentali, lucrãtori umanitari, jurnalişti au fos rãpiţi de jihadişti şi ţinuţi ostatici într-un spital pentru copii din Alep. Mulţi dintre ei au fost schimbaţi între grupuri jihadiste, Daesh sau de inspiraţie al-Qaeda. Unii au fost torturaţi şi executaţi de jihadişti strãini, mobilizaţi în transformarea Siriei într-o gaurã de infern taliban.

În 2013, regimul Assad a utilizat arme chimice în apropiere de Damasc. Şi americanii şi britanicii au ameninţat cu atacuri aeriene.

Ascensiunea Daesh, organizaţia teroristã Stat Islamic, în 2014, execuţiile prin decapitare, brutalitãţile din Irak au pecetluit soarta Alepului.

Occidentul a decis sã nu-l mai îndepãrteze pe Assad prin forţã şi a îndreptat atenţia spre combaterea Daesh. Americanii au lansat un program de sprijin pentru unii rebeli sirieni, care au beneficiat şi de susţinerea Qatarului, Arabiei Saudite, Turciei şi Iordaniei. Dacã nu erau miliţiile şiite, forţele regimului Assad nu reuşeau sã avanseze la Alep. Hezbollah şi Iranul au creat o reţea de recrutare şiitã, care se întinde pânã în Afganistan. Loviturile aeriene ruseşti, începând din toamna anului 2015, au ajutat armata sirianã.

Occidentul nu a intervenit şi Rusia s-a implicat masiv cu forţe aeriene în zona Alep. Milioane de sirieni au fugit în Turcia, care pentru mulţi a fost ţarã de tranzit spre Europa.

Intervenţia Turciei de-a lungul frontierei cu Siria nu a avut ca scop salvarea oraşului Alep. A fost o tentativã de a frâna grupãrile kurde, care se aglomerau spre frontierã. Reticenţa Ankarei, la început, a contribuit la alimentarea haosului şi extremismului.

Alepul reprezintã, înainte de toate, o victorie pentru moralul regimului Assad, comenteazã Mohammed Ruzgar, jurnalist sirian refugiat în Turcia. Ca şi alţii, el aşteaptã viitoarea administraţie americanã.

Alepul a demonstrat cã în secolul XXI, un regim precum cel al lui Assad poate încãlca orice drept al omului, în timp ce lumea priveşte pe YouTube sau Twitter masacrele din Siria. Astãzi, Bashar al-Assad declarã cã lumea este diferitã dupã eliberarea Alepului, dupã 6 ani, când a început criza şi rãzboiul împotriva Siriei.