"Primul-ministru se ascunde pentru a lăsa China să crească"

Totul la sesiunea legislativului chinez este grandios, începând cu locul în care se desfășoară. Deschis în 1959, la aniversarea a 10 ani ai Chinei comuniste, Marele Salon a Poporului se întinde pe o suprafață de 172.000 de metri pătrați în partea de vest a Pieței Tiananmen, cu tavane de până la 46 de metri înălțime și saloane de dimensiunea unui teren de fotbal. Această imensitate a servit drept decor perfect pentru personajul principal, scrie O Globo din Brazilia.

Încheiată luni, reuniunea anuală a Congresului Național al Poporului (CNP) a reunit aproximativ 3.000 de delegați, inclusiv membri ai celor 56 de minorități etnice recunoscute în țară, într-un spectacol de costume tradiționale atent repetat pentru a demonstra unitatea în jurul Partidului Comunist. Printre atât de mulți participanți, nu a fost surprinzător faptul că singurul nume care a contat cu adevărat a fost cel al liderului suprem, Xi Jinping.

În mai bine de un deceniu în vârful piramidei, era deja mai mult decât clar că Xi se consolidase drept cel mai puternic și centralizator lider chinez de la Mao Zedong încoace. Totuși, micşorarea rolului lui Li Qiang, primul-ministru și numărul doi în ierarhia comunistă, a oferit încă un indiciu al modului în care universul politic și ideologic chinez se învârte în jurul lui Xi și numai a lui.

Asta nu înseamnă că sistemul este monolitic, nici pe departe. Există o multitudine de instanţe de putere dedesubtul Beijingului, printre care guvernele locale și companiile de stat, în care există o autonomie relativă pentru a crea modalități de atingere a obiectivelor stabilite la vârf.

Acest spațiu a fost cel care a permis apariția unui sistem economic unic, care sfidează categorisirile prin îmbinarea rolului statului cu forțele pieței. Dar concentrarea crescândă a puterii în jurul lui Xi tinde să inhibe inițiativa și să solidifice stagnarea.

Sentimentul a fost întărit odată cu decizia adoptată anul acesta de a pune capăt conferinței de presă a primului-ministru, întrerupând o tradiție de trei decenii care cuprindea sesiunea anuală a Legislativului. Era un prilej unic de a-l prezentape numărul doi al partidului făcând faţă întrebărilor jurnaliştilor, chiar dacă era un joc de cărţi marcate, cu teme pre-aprobate. Odată cu anularea surprinzătoare a conferinței de presă, dimensiunea primului-ministru s-a micșorat și mai mult, ducând la concluzia că același lucru ar trebui să se extindă și asupra rolului său de responsabil cu politica economică.

În același sens, ultima sesiune a Legislativului a aprobat un amendament care acordă mai multe puteri Partidului Comunist asupra Consiliului de Stat, Cabinetul condus de Li Qiang. Singura surpriză au fost cele opt voturi în opoziție, față de 2.883 pentru. La fel ca și anularea conferinței de presă a premierului, a fost un gest mai ales simbolic, deoarece PC-ul aflat sub comanda lui Xi a subminat cu mult timp în urmă principiul menținerii unei separări între Partid și guvern. Dar a fost încă un pas în escaladarea dirigistă stabilită de Xi.

Rezultatul este incert. În discursul său de la deschiderea CNP, Li Qiang l-a menționat de 18 ori pe Xi Jinping. Pe coridoarele Legislativului, delegați zâmbitori evidențiau importanța unei conduceri puternice în fața capcanei de polarizare în care s-au cufundat alte țări. Dar pe fondul scăderii încrederii în rândul unei părți a populației cauzată de dificultățile economice, acumularea de putere în mâinile lui Xi sporeşte și pericolul ca acesta să fie ținta nemulțumirii populare.

Este un risc pe care liderul pare dispus să și-l asume, în numele controlului asupra direcției țării.

Articol de Marcelo Ninio, editorialist, Beijing

Traducerea: Iulia Baran/ RADOR RADIO ROMANIA.