"Preţul" succesului economic al Germaniei

Anul acesta producătorul de maşini Audi a avut cel mai profitabil an din istoria companiei, informează Der Speigel.

Astfel directorul general Audi precum şi alţi câţiva directori au primit bonusuri de milioane de euro, în timp ce angajaţii de la baza piramidei nu au primit nimic.

Salariul directorului general Audi, Rupert Stadler, a crescut cu 73 la sută anul trecut, pentru a ajunge la 7.6 milioane de euro.

Economia germană este în cea mai bună formă, scrie Der Spiegel.

Companiile raportează profituri record, iar rândurile şomerilor s-au micşorat la 3 milioane.

Unele companii le permit angajaţilor să beneficieze de creşterea economică prin modelul de profit-sharing.

Una dintre companiile care folosesc acest model este Sedus Stoll, un producător de talie mijlocie de mobilier de birou, în sud-vest de oraşul german Dogern.

Sedus Stoll a permis angajaţilor săi să participe la profiturile companiei în ultimii 60 de ani.

Scopul este de a se asigura că cei 950 de angajaţi "să se identifice cu compania", şi să înveţe să gândească pentru ei înşişi, chiar dacă sunt parte dintr-o organizaţie mai mare, spune unul dintre reprezentanţii companiei, Carl Heinz-Osten.

O parte din sumă se plăteşte direct, dar cea mai mare parte din bani merge în planul de pensii al companiei.

Dilema sindicatelor

Contrar a ceea ce sugerează titlurile cu privire la bonusuri record în industria de automobile şi în cea chimică, doar câţiva angajaţi beneficiază de acestea, deoarece doar 9% dintre companiile germane au acorduri de partajare a profitului cu angajaţii, potrivit Der Spiegel.

În timp ce lucrătorii calificaţi afiliaţi la sindicate se pot aştepta la o creştere salarială, perspectivele sunt sumbre pentru cei de la capătul inferior al scalei de salarizare.

Sindicatele se confruntă cu o dilemă. Acestea sunt slab reprezentate în rândul angajaţilor care lucrează în condiţii precare.

Cu o clientelă de bază cu venituri mai mari, sindicatele se confruntă cu o concurenţă de la noi tipuri de sindicate de nişă, care promit condiţii speciale pentru grupuri profesionale privilegiate, cum ar fi mecanicii de locomotivă sau controlorilor de trafic aerian.

O societate fracturată

În timp ce state precum SUA şi Marea Britanie se uită la Germania pentru o "reţetă a succesului", Germania se îndreaptă cu paşi grăbiţi spre o societate fracturată în trei clase sociale.

Aceasta este o schimbare fundamentală pentru o economie de piaţă ale cărei politici au avut mult timp ca scop distribuirea prosperităţii economice la toate nivelurile societăţii.

Acest sistem pare acum să se erodeze rapid.

În discursul său inaugural, noul preşedinte al Germaniei, Joachim Gauck, a lăudat ţara sa pentru faptul că "aduce împreună justiţia socială, participarea şi oportunităţile de avansare."

Dar germanii, a avertizat preşedintele, nu ar trebui să accepte "oameni care au impresia că progresul nu este la îndemâna lor, în ciuda eforturilor personale."

Dar cum putem depăşi decalajul dintre bogaţi şi săraci?

Nu doar şomerii pe termen lung se simt marginalizaţi, dar şi oamenii care lucrează în industrii cu marje de profit reduse sau în care salariile sunt un factor determinant în competiţie.

Există, de asemenea, şi persoanele care lucrează în sectorul public, în care există puţine oportunităţi de a avansa în carieră.

Lucrătorii temporari

În prezent, în Germania există aproximativ 1 milion de lucrători temporari care fac de cele mai multe ori aceeaşi muncă ca şi cei care lucrează full-time, însă au salarii semnificativ mai mici.

În multe cazuri, ei nu ştiu unde vor lucra într-o săptămână sau dacă vor avea de lucru a doua zi, în cazul în care angajatorul lor nu are suficient de lucru pentru ei.

Problema a început în 2003, odată cu reglementările legale privind munca temporară.

Anterior, restricţii juridice au făcut industria muncii temporare aproape imposibilă.

Din 2003 însă, numărul de lucrători temporari aproape s-a triplat, de la un pic peste 300.000 la mai mult de 900.000.

Câştigurile sunt mici, chiar dacă există în prezent un salariu minim în industrie.

În 2010, angajaţii full-time aveau un salariu mediu brut lunar de 2.700 de euro, comparativ cu lucrătorii pe perioadă determinată ce primeau doar aproximativ 1.400 de euro.

"Locul de muncă temporar este semnul cel mai vizibil de abrutizare a convenţiilor în piaţa forţei de muncă", spune Detlef Wetzel, al doilea preşedinte a uniunii sindicale IG Metall.

Dar lucrătorii temporari sunt doar o mică parte a sectorului angajaţilor cu salarii mici.

Potrivit instituţiei IAQ din Duisburg, aproximativ 8 milioane de oameni din Germania lucrează în prezent pentru un salariu pe oră mai mic de 9.15 euro, în timp ce 1.4 milioane primesc mai puţin de 5 euro pe oră.

O "prăpastie" între categorii diferite ale societăţii

Dacă nu se produce o schimbare, prăpastia dintre cei care pot beneficia de prosperitatea economică a ţării şi cei care sunt excluşi se va accentua.

Reformele din ultimii ani au fost concepute pentru a face piaţa forţei de muncă mai flexibilă şi pentru a creşte numărul locurilor de muncă, iar acest lucru a fost realizat.

Dar s-a dorit, de asemenea, să se formeze o punte de legătură între şomeri şi posturile bine plătite, lucru care nu s-a întâmplat.

"Speranţa ca muncitorii temporari să poată intra pe piaţa de bază a muncii şi să beneficieze de prosperitatea economică a ţării nu a fost îndeplinită până acum", spune Lutz Bellmann, specialist la Institutul de Cercetare pentru Ocuparea Forţei de Muncă din Nürnberg, o divizie a Agenţiei Federale a Muncii.

Doar aproximativ 8 la sută din lucrătorii temporari sunt angajaţi permanent în termen de un an de către companiile în care aceştia activează, explică el, şi foarte puţini negociază cu succes această tranziţie.

De fapt, această prăpastie tot mai mare între partea de sus şi de jos a societăţii nu este în creştere doar în Germania, ci, de asemenea, în multe ţări din întreaga lume, potrivit Fondului Monetar Internaţional(FMI) şi Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică(OCDE).

Experţii văd acest decalaj tot mai mare ca pe o ameninţare pe termen lung la creşterea economică.

"Vom atinge acest scop numai în cazul în care prosperitatea economică va fi distribuită prin intermediul veniturilor pe scară mai largă în întreaga societate", spune Peter Bofinger, economist şi consilier al guvernului.

Ce rămâne de făcut

Cei ce speră să reducă decalajul dintre bogaţi şi săraci nu se pot baza doar pe puterea sindicatelor şi forţa schimbărilor demografice.

Ei trebuie de asemenea să realizeze reforme politice puternice prin care să investească în educaţie şi să modifice întreg sistemul de taxare şi de transfer, astfel încât persoanele cu salarii mici să aibă anumite beneficii.

Astfel că Germania, pentru a ajunge la egalitatea socială dorită, are nevoie de o schimbare de sistem radicală, la polul opus faţă de reformele din 2003 care i-au adus stabilitatea economică din prezent, mult râvnită, dar care a fost plătită cu preţul unei instabilităţi sociale, potrivit Der Spiegel.