Preşedinţii Rusiei şi Turciei discută astăzi, situaţia din Siria

Întâlnirea Putin - Erdogan urmează semieşecului summitului de la Teheran al liderilor Rusiei, Turciei şi Iranului, co-sponsorii procesului de negocieri de la Astana, determinat de divergenţele dintre Rusia şi Iran, pe de o parte, şi Turcia, pe de altă parte, chiar în legătură cu situaţia de la Idlib.

În ultimii doi ani, strategia troicii de la Astana şi Damascului a constat în combinarea ofensivei militare cu persuadarea liderilor grupărilor înarmate ale opoziţiei de a părăsi teritoriile pe care le controlau, pentru a fi evacuaţi împreună cu familiile şi susţinătorii în provincia Idlib. Potrivit Ministerului rus al Apărării, în aceste provincii se află în prezent cca 40 de mii de luptători din opoziţie, dominante fiind grupările succesoare ale Frontului al-Nusra, fosta al-Qaeda din Levant.

Conform datelor ONU, numărul civililor este de peste 3 milioane de persoane, ţările occidentale avertizând Moscova şi Damascul împotriva unei ofensive brutale care poate provoca o catastrofă umanitară. Dacă va cuceri Idlib, Bashar al-Assad va controla practic întregul teritoriu populat al Siriei, cu excepţia nord-estului, aflat sub control kurdo-american.

Damascul, Moscova şi Teheranul vor să tranşeze cât mai rapid situaţia de la Idlib în favoarea lor. Li se opun nu doar SUA, Marea Britanie şi adversarii regionali ai lui Assad, cărora li se adaugă Germania şi Franţa, ci mai nou şi Turcia.

Într-un articol din "The Wall Street Journal", publicat săptămâna trecută după summitul de la Astana, preşedintele Erdogan a chemat Occidentul să oprească anticipata ofensivă siriană împotriva Idlib-ului pentru a preveni catastrofa umanitară ce o pot provoca acţiunile Damascului şi aliaţilor săi, a se înţelege Rusia şi Iranul.

Erdogan a atras direct atenţia asupra riscurilor umanitare ce vizează nu doar Turcia, ci şi Europa, avertizând astfel împotriva unui posibil nou val de refugiaţi. Liderul de la Ankara nu doreşte să primească un alt posbil milion de refugiaţi din Siria, mai ales în condiţiile crizei financiare şi economice provocată de conflictul său cu SUA. La fel de important însă pentru el este să păstreze singura pârghie de influenţă în Siria, a cărei pierdere va slăbi poziţiile Ankarei în rezolvarea problemei kurde, vitală pentru Turcia.