Preşedinţi care au renunţat la funcţie pe fondul revoltelor

În Tunisia a fost decretată starea de urgenţă în urma protestelor din ultima lună, care au culminat vineri cu fuga din ţară a fostului preşedinte, Zine El Abidine Ben Ali.

Fuga acestuia în Siria nu este singulară, în istorie existând mai mulţi şefi de stat care au fugit sau au încercat să părăsească ţara pe fondul revoltelor oamenilor, informează Mediafax.

Astfel în ianuarie 1979, Şahul Iranului, determinat să îşi părăsească ţara de manifestaţiile populare, se exilează în Egipt, semnând încheierea regimului imperial. Fuga lui Mohammad Reza Pahlavi deschide calea revenirii triumfale din Franţa, la 1 februarie 1979, a ayatollahului Rouhollah Khomeiny. Revoluţia islamică obţine victoria la 10 februarie, prin reorientarea armatei.

A urmat încercarea lui Nicolae Ceauşescu de a părăsi ţara în decembrie 1989, dar acesta a fost prins. Fuga acestuia a survenit pe fondul revoltelor izbucnite la Timişoara, care au declanşat o mişcare revoluţionară al cărei scop era înlăturarea regimului. Nicolae Ceauşescu şi soţia sa Elena au fugit cu elicopterul, după care au fost arestaţi în apropiere de Târgovişte. Ei au fost executaţi la 25 decembrie.

Preşedintele iugoslav Slobodan Miloşevici, înlăturat de la putere în octombrie 2000 după o revoltă populară la Belgrad, a fost arestat şi consemnat la domiciliu înainte de a fi predat Tribunalului Penal Internaţional (TPI) pentru fosta Iugoslavie, de la Haga, unde a murit în 2006, în propria celulă.

În 2003 în Liberia, preşedintele Charles Taylor este constrâns să renunţe la putere şi să se exileze în Nigeria. Plecarea sa, sub presiunea unei revolte pune capăt celor 14 ani de război civil, soldat cu 270.000 de morţi. În 2006, el este arestat în Nigeria, expulzat în Liberia, apoi dus în Freetown. Taylor este transferat la Haga, unde procesul său s-a deschis în 2007.

Tot în 2003, în Bolivia, şeful statului Gonzalo Sanchez de Lozada demisionează şi părăseşte preşedinţia cu un elicopter, pe timpul nopţii, cu destinaţia Statele Unite, din cauza unei revolte populare împotriva politicii sale ultraliberale. El este încă cercetat în Bolivia pentru reprimarea manifestaţiilor, soldată cu moartea a 65 de persoane şi rănirea altor 500, precizează Mediafax.

La începutul anului 2004 în Haiti, preşedintele Jean-Bertrand Aristide, în timpul celui de-al doilea său mandat, este nevoit să demisioneze şi să părăsească ţara sub presiunea revoltelor şi a comunităţii internaţionale. Acesta se va exila în Africa de Sud. Timp de o lună, ţara a fost devastată de o insurecţie armată, care a provocat moartea a cel puţin 100 de persoane şi rănirea altor 100.

În martie 2005, în Kîrgîztan, regimul preşedintelui Askar Akaiev, aflat la putere de 15 ani, se prăbuşeşte în câteva ore sub presiunea câtorva mii de protestatari care contestă rezultatele alegerilor legislative şi denunţă corupţia guvernamentală. Askar Akaiev fuge din ţară şi primeşte azil în Rusia. Kurmanbek Bakiev, unul dintre liderii acestei revoluţii, este desemnat să asigure interimatul.

În 2010, tot în Kîrgîztan, preşedintele Kurmanbek Bakiev, acuzat de corupţie şi derivă autoritară, este înlăturat de la putere în urma unei revolte soldate cu 87 de morţi. Opoziţia formează un Guvern condus de Rosa Otunbaieva, care exercită, începând din iunie, funcţia de preşedinte. Preşedintele Bakiev s-a exilat în Belarus, mai notează Mediafax.