Pe urmele lui Bădiţa Cârţan, cu grâu şi pământ românesc

Un grup de copiii români din oraşul Ladispoli, aflat la aproximativ 50 de km distanţă de capitala italiană, au făcut o excursie la Columna lui Traian din Roma pentru a aduce ofrande pentru daci.

Cei 8 copiii fac parte din Grupul de limbă română de la Ladispoli, coordonat de profesoara Angela Nicoară.

”Este un eveniment pentru noi. În fiecare an, în luna mai venim în excursie pe urmele lui Badea Cârţan, zi în care aducem ofrande dacilor de pe Columnă” explică profesoara Angela Nicoară.

Cum au ajuns la Columnă, copiii au susţinut un spectacol de 20 de minute de cântece şi poezii româneşti. La gât şi în mâini aveau tricolorul românesc.

Ei au început reprezentarea cu imnul României şi au încheiat cu cel al Italiei.

La final au luat în pumni pământ şi grâu (adus de profesoara Angela Nicoară special pentru această zi chiar din România) şi l-au aruncat lângă Columnă.

”Am adus din pâmântul şi grâul românesc ca să oferim un dar din partea noastră pentru daci, pentru cei care sunt strămoşii noştri” spune Roberta Danciu, 7 ani, originară din Făgăraş, Braşov, pentru a doua oară prezentă la o astfel de acţiune.

”Badea Cârţan este un ţăran care a venit din Sibiu pe jos la Roma. Ajuns aici de oboseală el s-a culcat pe treptele din faţa Columnei” povesteşte Ștefan Bordei, 12 ani, venit din Piatra Neamţ.

Băiatul, mândru că este urmaş a lui Badea Cârţan, mai compleetează că ”atunci când Gheorghe Cârţan s-a întors în România, a spus că italienii vorbesc româneşte mai stricat”.

Copilul mărturiseşte că a învăţat aceste lucruri la cursul de limba română şi că astfel de excursii sunt binevenite, deoarece ”aşa învăţăm mai bine ce s-a întâmplat atunci.”

Badea Cârţan, un ţăran originar din Cârţişoara (Sibiu), unde s-a născut în anul 1849, a rămas în istoria românilor ca un luptător pentru unirea românilor din Transilvania cu cei din Vechiul Regat.

În iarna anului 1896, Badea Cârţan s-a hotărât să plece pe jos la Roma, pentru a vedea cu ochii săi momentele care erau mărturii ale istoriei poporului român.

Ajuns în capitala italiană, Gheorghe Cârţan s-a oprit mai întâi la Columna lui Traian, unde a îngenuncheat smerit şi plângând a zis: “Acum slobozeşte pre robul Tau, Stăpâne”.

Istoricii spun că fiind singur, cum se făcuse seară, ciobanul român s-a aşezat pe trotuar şi s-a culcat la picioarele Columnei.

A doua zi dimineaţa, trecătorii, poliţiştii, ziariştii, au avut o revelaţie: un ţăran din Corjaţi, un dac la picioarele Columnei lui Traian.

În ziua următoare, toate ziarele din Roma scriau că, „Un dac a coborât de pe Columnă: cu plete, cu cămaşă şi cuşmă, cu iţari şi cu opinci”.