O zi cu un detașament de grăniceri la Sloviansk (Ucraina)

Trupele de grăniceri, sărbătorite azi în Ucraina, sunt o componentă de bază a Forțelor Armate ale Ucrainei, și luptă încă de la începutul războiului în cele mai fierbinți puncte ale frontului. Am petrecut o zi în tranșeele de la Sloviansk, la trei kilometri de Bakmut, cu un detașament de grăniceri din care fac parte și mulți militari din regiunea Cernăuți.

Când am plecat spre pozițiile grănicerilor, aflate la trei kilometri de Bakmut, ploaia care cădea de câteva zile s-a oprit, așa că, în loc de ploaie și noroi, am avut parte doar de noroi în tranșeele în care militarii trăiesc de mai bine de un an. Șanțurile întortocheate, care duceau spre puncte de observație sau spre foișoare de tragere, erau pline de noroi și de apă, iar loviturile artileriei se auzeau la câteva minute. Pentru colonelul Oleg Vovk, era doar o nouă zi la birou.

Inamicul monitorizează din aer poziţiile noastre şi loveşte prin orice metodă, cu tiruri de artilerie, lansatoare de mortiere şi aşa mai departe. Apărăm această poziţie inclusiv de aviaţia inamicului, care ştie ce dotări avem.

Militarii îşi desfășoară activitatea în condiţii grele de mai bine de un an. S-au obişnuit deja. Înţelegem că pe cât de bine o să protejăm poziţiile noastre, pe atât de bine o să putem proteja şi vieţile soldaţilor noştri. Vom continua să apărăm poziţiile care ne-au fost încredinţate

Eu sunt militar de carieră, dar deja eram ieşit la pensie. Am venit voluntar la începutul războiului. Fără doar şi poate ne pregătim de victorie. Pentru ea şi luptăm. Dacă vom continua să luptăm pentru victorie, va veni. De partea noastră este adevărul. Suntem susţinuţi de partenerii externi şi vom reuşi să împingem inamicul în afara graniţelor.

Detașamentul pe care l-am vizitat este complet autonom: militarii primesc provizii periodic, iar Serhii se ocupă de prânzul camarazilor săi. Când am ajuns la el, pregătea supa.

Deja m-am obişnuit să gătesc pe front. Înainte de război găteam pentru prieteni, acum gătesc pentru 75 de soldaţi, dar anterior am gătit şi pentru 300. Soldaţii mănâncă bine. Astăzi se mănâncă supă cu macaroane. Vor fi şi cârnăciori, batoane energizante, fursecuri. De profesie sunt medic, dar am deschis un magazin şi am fost antreprenor. De foame nu murim şi nu ar trebui să moară, în general, nimeni, nici în război.

Azi e ziua grănicerilor în Ucraina, și singurul fel în care o pot sărbători e pe poziții, în tranșee. Colonelul Serhii Osaciuk, pe care l-am cunoscut la Cernăuți, când era guvernator militar al regiunii, se află aici împreună cu mai mulți militari din vestul țării, care luptă la mai bine de o mie de kilometri de casă.

30 aprilie este Ziua grănicerilor ucraineni. Pentru noi nu există o misiune mai sfântă decât să ieşim la frontierele recunoscute la nivel internaţional în 1991. Aţi văzut că moralul militarilor noştri, întăriţi în lupte, este ridicat, şi cred în victorie. Cred atât de mult încât pe peretele punctului de comandă au postat o pictură pe care au numit-o „Fereastra spre libertate”, în care apare Crimeea noastră dragă.

Pot să confirm că în ultimele zile a crescut intensitatea tirurilor de artilerie, loviturilor cu rachete şi a raidurilor aeriene asupra poziţiilor noastre în acest segment al frontului. Ruşii încearcă să creeze o breşă în linia noastră de apărare, dar asta nu le reuşeşte. Ocupanţii ar face cel mai bine să fugă de aici.

Când am plecat spre Sloviansk, ploaia a început iarăși. Bocancii mei erau plini de noroi, dar eu mergeam spre un adăpost cald. Militarii care își sărbătoresc astăzi ziua armei se întorceau în tranșee. În Ucraina, războiul continuă.