Noua strategie de securitate a SUA reprezintă o schimbare radicală

Prezentată public în această lună, noua strategie de securitate naţională a Statelor Unite prezintă viziunea administraţiei Trump privind securitatea naţională şi redefineşte principiile fundamentale ale politicii externe americane. În preambul, preşedintele afirmă că Statele Unite au revenit la putere şi respect internaţional după acţiuni rapide precum consolidarea frontierelor, investiţii militare majore şi intervenţii diplomatice, ce au oprit sau încheiat opt conflicte regionale.

Redactorul RRA, Radu Dobriţoiu a realizat o sinteză a principalelor informaţii:

Noua strategie de securitate a Statelor Unite reprezintă o schimbare radicală faţă de strategiile americane din ultimele trei decenii. Documentul abandonează paradigma internaţionalistă post-Război Rece şi o înlocuieşte cu o doctrină strict naţională suveranistă, axată pe redefinirea intereselor Americii într-o lume percepută ca instabilă şi excesiv globalizată. În esenţă, strategia combină realismul geopolitic cu un accent puternic pe regenerarea internă a naţiunii americane. Documentul afirmă explicit că strategiile anterioare au eşuat deoarece au fost dominate de elite globaliste, care au urmărit dominaţia globală şi au ignorat interesele reale ale Americii. Se argumentează că angajamentele militare excesive au slăbit ţara, globalizarea şi comerţul liber au erodat baza industrială americană, alianţele au devenit dezechilibrate cu SUA, suportând majoritatea costurilor, instituţiile internaţionale ar fi subminat suveranitatea americană.

Această teză justifică pivotul strategic. America trebuie să se desprindă de orice misiune globală universalistă şi să se concentreze pe interesele strict naţionale. Principiile fundamentale formulate precum pace prin forţă, non-intervenţionism predispus, primatul naţiunilor şi suveranitatea ca valoare absolută conturează o strategie care refuză să exporte democraţie sau să schimbe regimuri, dar care vrea să menţină o poziţie geopolitică dominantă prin descurajarea militară şi presiune economică. Securitatea devine dependentă de prosperitatea şi identitatea internă. America nu poate fi puternică extern dacă identitatea şi coeziunea internă sunt slăbite. Este o viziune diferită de cea liberal internaţionalistă, care vedea securitatea ca derivată din alianţe, democraţie globală şi economie deschisă.

Documentul respinge ideea că SUA trebuie să se implice peste tot, în schimb defineşte clar regiunile unde interesele sunt vitale: emisfera vestică - prioritatea absolută; aici este introdus Trump Corollary, de la Doctrina Monroe: "nicio putere externă nu trebuie să câştige influenţă strategică în Americi". Se propune inclusiv utilizarea forţei letale contra cartelurilor şi reducerea influenţei Chinei în infrastructura latino-americană. Indo-Pacificul - competiţia secolului. Documentul exprimă un pesimism neobişnuit faţă de Europa: declin economic, criză demografică, slăbirea identităţii naţionale şi culturale. Se pune presiune pentru ca Europa să se reformeze şi să preia responsabilitatea pentru propria securitate, iar SUA să negocieze încetarea conflictului din Ucraina. Orientul Mijlociu, de la războaie la investiţii. Africa, de la ajutor la investiţii. Se promovează o abordare pragmatică, axată pe resurse, infrastructură şi parteneriete selective.