Negocieri în problema transnistreană

Prima rundă de negocieri oficiale după o pauză de aproape 6 ani în problema reglementării transnistrene are loc astăzi, la Vilnius, o reuniune găzduită de preşedinţia lituaniană a OSCE.

Dialogul permanent dintre Chişinău şi Tiraspol a fost întrerupt în 2006 şi reluat acum două luni la insistenţa mediatorilor şi observatorilor în proces.â.

Din formatul de negocieri 5 plus 2 fac parte Rusia, Ucraina şi OSCE, în calitate de mediatori, şi UE şi SUA, în calitate de observatori.

În cadrul acestei prime runde, care va dura două zile, vor fi puse la punct detaliile tehnice, principii în baza cărora vor avea loc negocierile şi programul întâlnirilor periodice. Reuniunea are loc în ajunul summitului anual al OSCE.

Aceasta nu va lua în discuţie subiecte concrete, având în vedere şi faptul că peste două săptămâni în regiunea transnistreană vor avea loc aşa-numitele alegeri prezidenţiale. A

Actualul lider de la Tiraspol, Igor Smirnov, candidează pentru un al cincilea mandat.

Tiraspolul a declarat că în cadrul discuţiilor oficiale va continua să pledeze pentru independenţa regiunii separatiste, în timp ce Chişinăul optează pentru acordarea regiunii transnistrene a unui statut special în cadrul statului unitar Republica Moldova.

În plus, regimul separatist de la Tiraspol pretinde să fie tratate negocieri ca parte egală cu autorităţile constituţionale de la Chişinău, poziţie în care este susţinută de Federaţia Rusă.

Negocieri în format 5+2

Regiunea transnistreană şi-a autoproclamat secesiunea faţă de Republica Moldova în septembrie 1990.

Tiraspolul a fost susţinut de trupele fostei Armate a-14-a a Federaţiei Ruse, atunci când autorităţile de la Chişinău au încercat în 1992 să restabilească pe cale armată controlul asupra teritoriului său constituţional.

Prin acordul de încetare a focului, semnat în 1992, Federaţia Rsuă a devenit principalul garant în procesul de negocieri pentru reglementarea conflictului, revenindu-i pe rând cu Ucraina şi OSCE şi rolul de mediator.

Abia 13 ani mai târziu, în 2005, la insistenţa Chişinăului, în procesul de negocieri au fost atraşi UE şi SUA în calitate de observatori.

Astfel, formatul a primit denumirea de 5 plus 2, părţile implicate, Chişinăul şi Tiraspolul, pe de o parte, iar, de partea cealaltă, mediatorii Rusia, Ucraina şi OSCE şi observatorii UE şi SUA.

Analiştii de la Chişinău, dar şi factorii de decizie consideră că după 20 de ani de separare, timp în care pe cele două maluri ale Nistrului a crescut o nouă generaţie, soluţia pentru Transnistria nu poate fi decât una pe termen mediu şi lung, şi anume Chişinăul ar trebui să crească, inclusiv cu sprijinul UE, nivelul şi calitatea cetăţenilor pe teritoriul pe care îl controlează, devenind un pol de atracţie pentru locuitorii din Transnistria.