Muncă şi distracţie în Coreea

Coreenii, în general au doar 10 zile de concediu pe an, iar munca e pe primul loc. Nu am vazut niciunde oameni care să muncească mai mult ca în Coreea.

Toţi străinii care ajung în Coreea spun acelaşi lucru. Se întâmplă, de multe ori ca la ora 18, coreenii să plece de la serviciu ca să ia cina apoi…se întorc la muncă.

Asta nu pentru că ar fi daţi afară, dar într-un mediu extrem de competitiv, ei se află mereu într-o cursă, cel care munceşte cel mai mult primeşte şi promovări şi evident un salariu mai bun, îmi explică o profesoară: ”Noi coreenii suntem foarte competitivi, nu pot explica logic, cred că e în sângele nostru, suntem oameni foarte hotărâţi, încă de mică mi s-a tot spus în familie să fiu muncitoare şi la fel se întâmplă cu toţi coreenii, acum există o anumită presiune din partea părinţilor asupra copiilor să muncească, să studieze mult ca să obţină slujbe bine plătite, obsesia asta vine şi din faptul că în trecut Coreea a simţit ce înseamnă sărăcia apoi s-a dezvoltat economic foarte repede” consideră profesoara.

Coreenii sunt foarte hotărâţi în tot ce fac, asta e valabil nu doar în muncă ci şi la distracţie, mai ales dacă este vorba despre cea mai populară formă de distracţie: karaoke.

Pe lângă cluburile de profil, sunt şi baruri din care nu lipsesc cabinele de karaoke, unde poţi găsi un caiet gros, greu de vreo două kilograme, cu sute şi sute de cântece, nu numai coreene ci şi americane sau europene.

Toată distracţia e asezonată cu gustări, fructe ca să răcorească, cipsuri ca să astâmpere foamea şi alcool din plin ca să dezlege corzile vocale.

Cultura pop coreeană face ravagii în întreaga Asie, umple aeroporturi şi stadione cu fani, iar fenomenul este de asemnea proporţii încât a căpătat numele de „valul coreean”.

Valul coreean mătură Asia de la un capăt la altul, cotele de isterie ale fanilor ating un nivel de energie care ar putea asigura iluminatul public. Coreea a devenit pentru întregul continent un model de modernitate.

Dacă vrei să fii hip şi în trend trebuie neapărat să te laşi purtat de valul coreean în materie de distracţie, îmi spune Sohyun: ”Iniţial cultura pop a venit din afară, în special din SUA, dar acum avem o cultură pop locală, diferită şi unică.

De exemplu, aici cântecele americane şi divertismentul american nu sunt aşa de populare ca cele locale. În fapt tot ce ţine de divertismetul produs în Coreea este foarte popular în Japonia şi în general în Asia”.

Totul a început cu un serial coreean, o telenovelă care a avut un succes uriaş în Japonia iar actorii din serial erau ca nişte dumnezei.

„Am prieteni japonezi care mi-au spus că mamele lor veneau ca în pelerinaj în Coreea, ca să vadă locurile de filmare şi să cumpere suveniruri şi plângeau aşa cum plângeau de exemplu fanii la concertele lui Michael Jakson, prietenii mei japonezi mi se plângeau că mamele lor îi fac de râs” spune Sohyun.

În prezent e o adevărată nebunie cu trupele muzicale formate doar din fete. Acum deja sunt mai populare decât cele de băieţi.

„Dacă înainte vedeai admiratoare care ţipau şi plângeau ei bine acum la concertele trupelor de fete vezi băieti care ţipă, urlă şi chiar plâng” povesteşte Sohyun. Fenomenul s-a extins în toată Asia de Sud-Est. Când un star coreean vizitează vreo altă ţară, aeroporturile se umplu de fani şi mulţi dintre ei chiar învaţă limba coreeană de dragul idolilor pop coreeni.

„Ne bucurăm pentru că noi considerăm aceste vedete drept ambasadori ai Coreei. O să vă miraţi dar datorită valului pop coreean, în multe ţări din Asia coreeana a început să fie învăţată în şcoli!” spune Sohyun.