Mohamed ElBaradei "va candida la preşedinţia Egiptului"

Fostul şef al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică şi laureat al premiului Nobel pentru pace, Mohamed ElBaradei, a anunţat că intenţionează să candideze la alegerile prezidenţiale din Egipt.

El a spus că va vota împotriva amendamentelor la constituţie, la referendumul de săptămâna viitoare, şi a motivat că e nevoie de o constituţie complet nouă.

În acest timp, autorităţile militare încearcă să păstreze situaţia sub control, pe fondul noilor tensiuni de la Cairo.

Militanţii pro-democraţie, care se reunesc sistematic în Piaţa Tahrir, au fost atacaţi ieri cu pietre de un grup de necunoscuţi, aceasta după ce, cu o zi înainte, ciocnirile dintre creştinii şi musulmanii egipteni se soldaseră cu cel puţin 13 morţi şi peste 100 de răniţi.

Violenţele au izbucnit după ce creştinii de rit copt au blocat o autostradă în semn de protest faţă de incendierea de musulmani a unei biserici.

Mulţi creştini "sunt îngrijoraţi pentru viitor"

În Egipt, oficial, sunt între nouă şi zece milioane de creştini, dar ei susţin că numărul atinge chiar 15 milioane, însă guvernul ar ascunde cifrele reale.

Cel puţin, asta spune o activistă şi jurnalistă creştină, care a acceptat să vorbească doar sub acoperirea anonimatului.

Ea spune că mulţi creştini sunt îngrijoraţi pentru viitor.

"Aici, atunci când deschizi uşa oricărui partid, oricărei organizaţii, inclusiv Frăţiei Musulmane, există pericolul ca ei să preia controlul şi totul va fi diferit, pentru că ei au o ideologie anume. Ca musulmani suniţi, sunt împotriva musulmanilor şiiţi şi nu agreează deloc evreii şi creştinii", a spus jurnalista creştină.

Asta nu înseamnă că egiptenii creştini nu au sprijinit protestele. Dimpotrivă.

Mulţi au fost pe străzi, demonstrând, pentru că au suferit din aceleaşi motive ca majoritatea, spune jurnalista creştină sub protecţia anonimatului.

"Trăim aceeaşi viaţă. Mâncăm aceeaşi mâncare. Avem aceleaşi obiceiuri. Toţi bem ceai după-amiaza, ne vizităm de sărbători. Înainte, aveam o relaţie foarte bună. În ultimii ani, lucrurile s-au schimbat.

"A fost şi vina otravei vărsate în mass-media de ambele părţi, e drept, iar fostul guvern a profitat şi a marşat pe aceste diviziuni şi i-a făcut să creadă pe creştini şi musulmani că sunt duşmani, ca să îi controleze mai bine", a adăugat jurnalista.

Protestatarii "au fost manipulaţi"

Jurnalista creştină consideră că scânteia care a aprins iniţial protestele, de altfel justificate - spune ea - a avut surse dubioase din chiar interiorul fostului regim.

"Demonstraţiile din Tahrir par să fi fost încurajate de cineva. Protestatarii erau idealişti sinceri, admirabili, dar ei au fost manipulaţi. Au fost o serie de evenimente înainte de 25 ianuarie, când au început protestele, evenimente care nu au fost luate în seamă în Occident.

"De exemplu, cu doar două zile înainte de 25 ianuarie, brusc au fost eliberaţi din închisori în toată ţara o grămadă de oameni, inclusiv unii arestaţi pentru islamism radical. O parte chiar au dat interviuri despre eliberarea lor, iar presa locală a marcat evenimentele", a afirmat aceasta.

Dacă Frăţia Musulmană, de exemplu, este foarte bine organizată, creştinii nu au un lider politic anume.

E drept, există liderul spiritual al creştinilor de rit copt, dar jurnalista spune că creştinii egipteni nu cred într-un lider anume.

Ea consideră că ar fi periculos ca egiptenii să se organizeze politic în funcţie de religie.

"Avem creştini în partidele politice de toate felurile. Am avut şi miniştri, dar ei nu au reprezentat interesele creştinilor, iar mulţi dintre ei sunt dispreţuiţi", a spus activista.

Jurnalista spune că nu ar vrea să ajungă în situaţia de a alege la scrutinul parlamentar între partide creştine şi partide islamice şi a insistat că Egiptul are nevoie de secularism în politică.

Ea avertizează Europa creştină să fie foarte atentă la ce se întâmplă în Egipt şi să nu creadă discursul în aparenţă moderat al Frăţiei Musulmane.

Jurnalista consideră că europenii creştini ar trebui să dea un semnal că nu au uitat de creştinii egipteni, că aceştia nu sunt singuri şi că, la nevoie, vor fi ajutaţi, exact aşa cum musulmanii se ajută între ei.