Ministrul rus de externe Serghei Lavrov, la Consiliul Europei

Ministrul de externe al Rusiei, Serghei Lavrov, se află deja la Viena, la Comitetul miniştrilor de externe ai Consiliului Europei.

După cum se ştie, cu câteva săptămâni în urmă, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) a luat decizia de a suspenda participarea parlamentarilor ruşi la sesiunile plenare, până la sfârşitul acestui an, ca semnal clar al poziţiei majorităţii APCE faţă de încălcarea principiilor acestei organizaţii de către Rusia prin alipirea Crimeei.
Întâlnirea se va centra pe situaţia din Ucraina şi, desigur, pe, să spunem, latura legată de drepturile omului.

Nu întâmplător, la Moscova, astăzi, a fost dată publicităţii o Cartă albă cu privire la încălcarea drepturilor omului în Ucraina, de la sfârşitul lui noiembrie anul trecut până în luna martie, adică din momentul începerii protestelor împotriva fostei puteri.

În ceea ce priveşte prezenţa şefului diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov, la Viena, acesta este un dublu semn: un prim semn că Rusia face o distincţie clară între cooperarea cu Consiliul Europei în cadrul dimensiunii sale parlamentare, e vorba de APCE, şi colaborarea cu instituţia Consiliului Europei propriu-zisă.

Prezenţa lui Lavrov la Viena arată că Rusia speră şi contează pe valorificarea potenţialului acestei instituţii în reglementarea crizei din Ucraina.

Kiev-ul "trebuie să pună capăt folosirii forţei"

De altfel, acest lucru rezultă şi din prefaţarea acestei vizite de către Ministerul rus de Externe într-un comentariu potrivit căruia autorităţile de la Kiev vor trebui să pună capăt folosirii forţei împotriva populaţiei paşnice, inclusiv să anuleze restricţiile impuse activităţii mass media şi circulaţiei între Rusia şi Ucraina, care contravin principiilor de bază ale Consiliului Europei.

Totodată, Rusia susţine valorificarea potenţialului acestuia în vederea realizării reformei constituţionale, considerând că Consiliul are obligaţia să ceară Kievului - pe care comunicatul oficial al Moscovei îl numeşte "actualele autorităţi de facto de la Kiev" - să respecte necondiţionat acordul de la Geneva privind dezescaladarea tensiunilor şi pregătirea pe baza dialogului comprehensiv între părţile ucrainene a noii constituţii,

Constituţie care să ţină seama de aspiraţiile legitime şi preocupările tuturor regiunilor ucrainene.

De asemenea, acestui scop, consideră Rusia, trebuie să-i fie subordonate şi eforturile grupului consultativ internaţional, pe care Consiliul Europei l-a înfiinţat în vederea investigării infracţiunilor comise în Ucraina începând cu 30 noiembrie 2013, data începerii protestelor.

Rusia vrea o analiză nepolitizată şi imparţială a evenimentelor

Aceste afirmaţii denotă faptul că Rusia încearcă, pe linie diplomatică, să internaţionalizeze criza în vederea determinării părţilor ucrainene ale conflictului să se aşeze la masa de negocieri.

Cu puţin timp în urmă viceministrul Grigori Karasin a spus că Rusia doreşte ca părţile ucrainene, respectiv puterea de la Kiev şi reprezentanţii regiunilor, cei care doresc reforma constituţională, adică este vorba de reprezentanţii regiunilor din sud-est, să se aşeze la masa de tratative şi sa discute viitoarea organizare statală a Ucrainei.

Formatul - a spus el - nu este important, important este ca cele două părţi să fie părţile ucrainene.

Cu alte cuvinte, este un mesaj adresat inclusiv recentei iniţiativei germane privind convocarea unei Geneva 2 în legătură cu Ucraina, o nouă conferinţă în formatul Rusia - SUA - Ucraina şi Uniunea Europeană, care să discute situaţia actuală.

Există o diferenţă, desigur, între Consiliul Europei, ca atare, şi Adunarea Parlamentară, pentru că Adunarea Parlamentară este o sumă de opinii ale unor politicieni, iar deciziile sale nu sunt decizii cu caracter al unor politicieni, să spunem, actuali ai parlamentelor, unde există diferite opinii, unde există lobby-uri, unde există, să spunem aşa, mai puţină răspundere pentru că Adunarea Parlamentară nu ia decizii decât cu caracter de recomandare, în timp ce Consiliul Europei, cu care Rusia însă are şi probleme multiple, întotdeauna a adoptat o poziţie mult mai rezervată, mult mai moderată decât Adunarea Parlamentară.

Este vorba, în primul rând, de încercarea Rusiei de a valorifica diverse instrumente internaţionale pentru a determina, cum spuneam, părţile ucrainene să se aşeze la masa de negocieri.

Occidentul şi Rusia văd diferit situaţia din Ucraina

Deci este o diferenţă fundamentală de interpretare a situaţiei din Ucraina, din punctul de vedere al Moscovei şi din punctul de vedere occcidental.

Occidentul consideră că acest conflict este, în esenţă, un conflict între Rusia şi Ucraina, deşi nu întotdeauna s-a spus acest lucru pe faţă; Rusia consideră că este un conflict intern ucrainean şi principala sa poziţie aici este că problema trebuie rezolvată pe calea negocierilor între părţile ucrainene.

Şi aici, aceste părţi care sunt implicate în situaţia din Ucraina, Consiliul Europei este deja, ar trebui să depună eforturi în această direcţie.

De pildă, este vorba de OSCE, pentru că OSCE are deja o misiune în Ucraina - peste două zile, la Moscova, este aşteptat preşedintele în exerciţiu al organizaţiei, este vorba de preşedintele Elveţiei, Didier Burkhalter, care va discuta cu preşedintele Putin numai situaţia din Ucraina, pe această linie a valorificării potenţialului acestei organizaţii şi a misiunii OSCE în vederea detensionării, dezescaladării crizei.

Rusia va insista cu această ocazie, se poate anticipa, ca OSCE să joace acest rol de mediere în stabilirea unui dialog între părţile ucrainene.

Elveţia, mediator al crizei ucrainiene

Elveţia este o ţară care deţine preşedinţia OSCE, şi are anumite obligaţii în acest sens.

De altfel, una din principalele sarcini asumate de Elveţia în acest mandat este legată de situaţia din Ucraina; nu este primul contact şi este evident că Elveţia poate juca un rol de mediator, mai ales că Elveţia este, de altfel, şi gazda multor, foarte multor reuniuni de acest gen, chiar şi reuniunea pe Ucraina, care s-a desfăşurat pe 17 aprilie, la Geneva.

În acelaşi plan, al internaţionalizării eforturilor de detensionare a situaţiei, este interpretată şi vizita asistentului secretarului general Feltman, în următoarele ore, pentru a discuta, de asemenea, situaţia din Ucraina.

Pe de altă parte, există încercarea aceasta de a valorifica potenţialul organizaţiilor internaţionale în perspectiva punerii în discuţie de către Uniunea Europeană şi SUA a unei noi serii de sancţiuni.

La Moscova sunt intepretate nu neapărat de situaţia curentă din Ucraina, cât din dorinţa de a determina Moscova să nu blocheze sau să nu submineze organizarea alegerilor prezidenţiale din 25 mai - ele sunt direct, de altfel, legate de aceste alegeri - şi, de asemenea, de a bloca prin, să spunem, enunţarea acestei posibilităţi acele referendumuri pe care, pe 11 mai, intenţionează să le organizeze autorităţile autoproclamate din regiunile din est.

Referendum-ul, motiv de tensiune

Din informaţiile pe care le transmite presa rusă, care este în momentul de faţă probabil singura sau una din puţinele prezente în estul Ucrainei, aceste referendumuri ar putea deveni un nou moment culminant al tensiunilor.

Referendumul are o singură întrebare pe listă, dacă sunteţi de acord cu statalitatea Republicii Populare Doneţk, autoproclamată acum o lună de aşa-numiţii reprezentanţi populari din zonă.