Mihail Gorbaciov la 80 de ani

De la înălţimea celor 80 de ani ai săi, Mihail Gorbaciov priveşte înapoi fără mânie, împăcat cu sine şi cu propriul destin.

Este conştient de meritele sale istorice, renunţarea la totalitarism şi demararea reformelor democratice în URSS, celebrele “perestroika" şi "glasnost”, împăcarea cu Statele Unite şi încheierea războiului rece, retragerea sprijinului sovietic pentru regimurile est-europene, ce a dus la prăbuşirea comunismului în Europa de Est, simbolizată de căderea Zidului Berlinului.

Distins cu premiul Nobel pentru pace şi elogiat în Occident ca omul care a contribuit decisiv la schimbarea cursului istoriei postbelice, Gorbaciov nu s-a bucurat niciodată de acelaşi prestigiu în propria ţară.

În Rusia, mulţi îi impută în continuare că a fost un lider slab şi un reformator incoerent, care a făcut prea multe concesii Occidentului şi a scăpat din mână situaţia poltică şi economică, ceea ce, în final a dus la disoluţia celei de-a doua superputeri, cu traume istorice pe care mulţi dintre ruşi nu au depăşit-o nici după 20 de ani.

Evident, primul şi ultimul preşedinte sovietic nu a urmărit dezmembarea URSS, după cum nici perestroika nu a avut drept scop demontarea, ci doar reformarea sisemului sovietic.

Gorbaciov consideră că reformarea sistemului era posibilă şi regretă că nu a reuşit să o facă la timp.

“Eu am întârziat cu reformarea partidului, cu reforma Uniunii, şi, de asemenea, noi nu am rezolvat problema pieţii, problemele financiare”,spunea fostul lider sovietic săptămâna trecută.

Gorbaciov a dispărut în 1992 din viaţa politică rusă

Încercările lui Gorbaciov de a rămâne în politica rusă după 1992, au eşuat, din cauza adversităţii succesorului său, Boris Elţin, dar şi a resentimentelor populaţiei.

Nici relaţiile lui Gorbaciov cu actuala putere nu sunt prea calde, şi, de altfel, Gorbaciov nu a ezitat niciodată să-i critice pe Putin şi Medevdev, mai ales pentru deficitul de democraţie al actualului regim. Rusia nu a parcurs decât cel mult jumătate din drumul spre o democraţie adevărată, afirmă fostul preşedinte sovietic.

Atitudinea ruşilor faţă de Gorbaciov a evoluat în 20 de ani de la respingere la indiferenţă, poziţie manifestată de aproape jumătate din ei, în rândul tinerilor procentul fiind de aproape 60%, după cum arată un sondaj din februarie.

Mai mult, 73% dintre cei intervievaţi, nu au ştiut să răspundă, dacă Gorbaciov a avut un merit în istoria rusă, şi doar 15% au răspuns că îl apreciază pozitiv, în primul rând pentru declanşarea reformelor democratice. În acelaşi timp, peste 30% au numit destrămarea URSS principalul efect negativ al erei Gorbaciov.

În Occident, însă, ex-preşedintele sovietic se bucură în continuare de un prestigiu neatins de trecerea anilor.

Probabil, nu întâmplător, principalele ceremonii jubiliare vor avea loc nu la Moscova, ci la Londra, unde, pe 30 martie, la Royal Albert Hall, se va desfăşura un mare concert de binefacere, “Gorby-80”, la care sunt invitaţi lideri mondiali, actuali şi foşti, personalităţi poltice, din lumea artei şi a showbusinessului.

Astăzi, deşi a împărtăşit soarta multor reformatori – nimeni nu e prooroc în ţara lui – Mihail Gorbaciov se consideră un om fericit, “Sunt mulţumit de viaţa mea şi o spun fără să forţez, deşi, cândva, când mi s-au întâmplat toate acele lucruri, am suferit foarte mult, şi am scris chiar un articol, ‘"Nu există reformatori fericiţi”. Dar cred că am avut un destin fericit. Da, fericit. Sunt un om fericit.”