Migranţii din Europa de Est se întorc în ţările lor

După căderea Zidului Berlinului, milioane de oameni din ţările fostului bloc sovietic au inundat ţările din vestul Europei, precum şi Grecia. Acolo şi-au oferit serviciile, cei mai norocoşi în domeniul în care se specializaseră, iar cei mai ghinionişti în profesii pe care vest-europenii le evită, cum ar fi strângerea recoltei şi îngrijirea vârstnicilor.

Însă mulţi dintre aceştia şi-au pierdut locul de muncă atunci când activitatea economică a fost suspendată din cauza pandemiei. Prin urmare, se întorc masiv şi îşi caută din nou soarta în ţările lor. Guvernele României, Ucrainei şi Serbiei sunt dornice să-i primească pe cei care se întorc. De aceea le oferă împrumuturi în condiţii avantajoase pentru a-şi deschide propriile lor afaceri.

Pandemia a fost mai moderată în ţările lor, dar reintegrarea nu este uşoară. Ţările din Europa de Est, care în urmă cu 30 de ani au cunoscut o hemoragie fără precedent a forţei de lucru, acum deţin forţă de muncă din belşug. Au cunoscut, de altfel, o dezvoltare dinamică în ultimii ani, dar acum se scufundă în cea mai profundă recesiune pe care au cunoscut-o după căderea Zidului. Iar şomajul a crescut semnificativ, fără, însă, să ajungă la nivelurile pe care le înregistrează ţări precum Italia şi Spania.

Un caz edificator este România, care a înregistrat cea mai mare emigrare dintre toate ţările Europei de Est. După aderarea la UE în 2007 au plecat din ţară circa 4 milioane de români care au emigrat în vestul Europei. Cel puţin o treime din aceştia s-au întors în ţară şi îşi caută de lucru. Mulţi din ei sunt muncitori calificaţi şi pot fi valorificaţi în sectorul construcţiilor, în agricultură, dar şi în industriile ţării.

În paralel însă pot obţine propria lor afacere sau propria lor fermă, iar Bucureştiul se grăbeşte să-i ajute. Le dă ocazia să ia împrumuturi în valoare de 40.000 de euro pentru a-şi achiziţiona o fermă.

Vorbind pentru Bloomberg, ministrul de finanţe, Florin Cîţu, a subliniat că "înainte de criză multe companii protestau că nu găseau tipul de lucrători de care aveau nevoie. Acum forţa de muncă este aici şi trebuie să o ajutăm".

Un lucru similar se întâmplă în Ucraina, al cărei guvern depune sistematic eforturi pentru a-i atrage pe cei care au părăsit ţara în 2017, când UE a anulat viza pentru ucraineni. Circa 1 milion de ucraineni se aflau în Polonia înaintea crizei provocate de pandemie. Banca Poloniei estimează că circa 300.000 de ucraineni s-au întors în ţara lor de la suspendarea activităţii economice din cauza coronavirusului.

Aceştia nu reprezintă însă decât doar 10% din totalul migranţilor. Kievul se grăbeşte însă să le ofere împrumuturi ieftine pentru a-şi crea propriile lor afaceri. Promite, de altfel, să ofere 170.000 de locuri de muncă în cadrul unui program ambiţios pe care guvernul îl numeşte "marele program de construcţie".

În Serbia, preşedintele Aleksandar Vučić estimează la 400.000 numărul celor repatriaţi în contextul pandemiei, iar majoritatea şi-au pierdut locul de muncă şi asigurarea socială. Numărul celor care se întorc în ţară reprezintă 6% din populaţia ţării şi o cincime din forţa ei de muncă. În cazul Serbiei, însă, autorităţile le recomandă, pur şi simplu, să fie absorbiţi de sectorul agricol al ţării.

O nouă tendinţă în Italia

Întrucât orice monedă are două faţete, repatrierea migranţilor din ţările Europei de Est are efecte adverse în economiile europene care i-au folosit ani de zile. Companiile din Marea Britanie, Finlanda şi Germania care până de curând recrutau ucraineni se confruntă acum cu dificultatea de a găsi personal.

În acelaşi timp însă, tineri din ţările Europei de Vest care şi-au pierdut locul de muncă din cauza pandemiei se orientează spre sectorul primar. Tendinţa este extrem de puternică în Italia. Potrivit unui articol al ziarului economic italian Il Sole 24 Ore, cel puţin 20.000 de tineri au luat cu asalt platformele electronice de găsire a locurilor de muncă în sectorul agricol. Unii dintre ei lucraseră până acum în baruri.

Alţii studiau sau lucrau într-o bancă. Iar alţii erau deja şomeri înainte de pandemie. Au aflat însă că dacă vor să lucreze în agricultură există cerere mare. Anul acesta lipsesc 200.000 de mâini de lucru, adică mâinile de lucru ale migranţilor care s-au întors în ţările lor. Astfel că mulţi italieni, chiar dacă nu sunt chiar atât de robuşti pe cât ar trebui pentru munca dură de pe câmp, depun cereri.

În decurs de o lună doar pe platforma pentru locuri de muncă în agricultură, Agrijob, au fost depuse 17.000 de cereri din care 12.000 au fost din partea unor italieni. Pe platforma Jobincountry au depuse cereri circa 10.000 de tineri, din care 9.000 erau italieni.

Traducerea: Carolina Ciulu/ RADOR