Lovitura militară din Turcia, pusă sub semnul întrebării de occidentali

Evenimentele de după tentativa de lovitură militară din Turcia se derulează cu o rapiditate care a pus pe gânduri nu doar societatea civilă europeană şi americană ci şi cancelariile occidentale.

Deja există îndoieli declarate privind efectul tentativei, favorabil agendei politice a preşedintelui Erdogan. De exemplu, comisarul european, Johannes Hahn a declarat că miile de demiteri şi arestări din aparatul de justiţie, din poliţie şi armată par a fi fost pregătite din vreme.

O serie de analişti de la institute de politică externă şi securitate şi-au exprimat încă din noaptea de vineri spre sâmbătă îndoiala în legătură cu puciul argumentând că militarii au acţionat ciudat de ineficient: liderii lor nu au apărut la televiziune pentru a comunica direct cu populaţia, soldaţii au tras în sediile unor instituţii goale, avioanele F16 ale presupuşilor rebeli, deşi au zburat peste palatul lui Erdogan, nu au aruncat bombe în el iar rebelii nu au reuşit, în mod suspect, să îi captureze nici pe preşedinte nici pe premier, în primele momente ale evenimentelor de vineri seară.

Suspiciunile s-au înmulţit după ce însuşi preşedintele Erdogan a declarat că tentativa de lovitură de stat a fost un dar de la Dumnezeu care oferă posibilitatea de a face „curăţenie” în armată.

Asta a determinat multe voci pe reţelele de socializare să compare evenimentele din Turcia cu incendierea clădirii parlamentului german în 1933 de care Hitler s-a folosit să suspende libertăţile civile şi să îşi aresteze opozanţii.

Corespondentul publicatiei Politico, Ryan Heath a citat o sursa turcă de încredere care a spus că e vorba de o falsă lovitură de stat, care îl favorizează pe Erdogan şi care îi va permite acestuia să organizeze alegeri anticipate pentru a obţine puterea absolută vreme de încă 10-15 ani de acum înainte.

O altă sugestie e că preşedintele Erdogan şi aparatul AKP partidul său la putere în Turcia, ştiau dinainte despre tentativa de lovitură de stat şi au permis parţial derularea ei, tocmai ca să justifice ulterior măsuri nedemocratice.

Realitatea pe scena politică din Turcia este că preşedintele Erdogan nu a ascuns că urmăreşte să schimbe Constituţia şi să transforme Turcia dintr-o republică parlamentară într-un prezidenţială.

Astfel, preşedintele Erdogan ar deveni şi comandant suprem al armatei şi ar deşine toate frâiele puterii în ţară, fără să i se mai poată imputa acţiuni autoritare. Încă dinainte de evenimentele de săptămâna trecută, armata Turciei, care potrivit actualei legi fudamentale este garantul Constituţiei şi automat al secularismului republicii. În plus, de-a lungul timpului armata nu a ezitat să intervină de fiecare dată când puterea politică din Turcia a arătat tendinţe de a derapa de la principiul secularismului şi al separării religiei de stat, dar şi atunci când scandaluri mari de corupţie au zguduit societatea turcă.

Problema preşedintelui e că nu a reuşit până acum să obţină numărul necesar de parlamentari pentru transformarea Turciei în republică prezindeţială.

Preşedintele Erdogan a dat foarte repede vina pentru evenimentele recente, pe teologul şi clericul Fetullah Gulen. Este vorba despre un personaj marcat al istoriei recente a Turciei, un teolog care a iniţiat o mişcare cunoscută sub numele Hizmet sau Gulenistă.

Iniţial, Gulen a fost aliatul lui Erdogan, dar drumurile lor s-au despărţit atunci când preşedintele şi AKP au început să înregistreze derapaje nedemocratice şi islamiste. Filosofia care stă la baza mişcării Gulen îşi are bazele în sufism, un curent islamic gnostic, pacifist. Gulen propune un islam reformat, adaptat la societatea modernă respectând secularismul şi separarea strictă a religiei de politică. Acuzaţia preşedintelui Erdogan că Fetullah Gulen ar fi orchestrat lovitura militară a trezit nedumeriri, mai ales că este ştiut că armata e cea care l-a trimis în închisoare pe Gulen în anii 70, iar teologul a fost în mod constant un critic declarat al dictaturilor militare, în Turcia ori în alte părţi.

Liderii europeni adunaţi la Consiliul European, astăzi, nu au economisit critici şi avertismente legate de epurările masive din sistemul judiciar turc, după tentativa de puci.

De altfel, preşedintele Erdogan a mai acuzat justiţia că încearcă o lovitură de stat civilă, fără arme, când procurori turci au dezvăluit un scandal uriaş de corupţie în rândul AKP, partidul la putere, în care erau implicate inclusiv rude ale preşedintelui. În ultimii doi ani, Recep Tayyp Erdogan a scandalizat Europa cu arestări de magistraţi şi jurnalişti, dar niciodată nu a putut justifica, aşa cum se întâmplă acum, arestarea sau demiterea a mii de magistraţi, schimbarea de judecători ai Curţii Constituţionale şi chiar arestarea unuia dintre ei.

Problema este că informaţiile care vin din Turcia nu oferă o imagine clară a ceea ce se întâmplă şi pentru că presa tucă este în proporţie covârşitoare sub controlul puterii AKP. Cert este că Occidentul a transmis mesaje de avertizare, ba chiar secretarul american de stat a spus ferm că apartenenţa Turciei la NATO poate fi pusă sub semnul întrebării dacă Ankara renunţă la principiile democratice şi la statul de drept.