Limba maternă se folosește tot mai puțin în școlile minoritarilor de limbă română

Comunitățile de limbă română din Ucraina încep să resimtă efectele reglementării predării in limbile minorităților naționale din cea mai recentă lege a învățământului din Ucraina.

Experiențe dureroase din perioada sovietică sunt vii în amintirea oamenilor. Ilie Pintea, trimisul special al Radio România Actualități a consemnat mărturia doamnei Elena Nandriş, fostul primar al comunei Mahala şi unul dintre cei mai influenţi membri ai comunităţii româneşti din Bucovina de Nord: ” Noi avem exemplu satul Colincauţi, au rămas numai bătrânii care vorbesc limba română şi el a fost sat românesc. Sovieticii au băgat limba ucraineană şi de atunci s-a terminat. Acum mergem la dânşii şi cu colinda şi s-a apropiat lumea mai în vârstă, şi plângea ascultându-ne cum copilaşii ăştia cântă în limba românească plângeau, le curgeau lacrimile şi spuneau "Noi toţi suntem români". Copiii care au venit să-l felicite pe preot l-au felicitat în limba ucraineană. Plângem noi acuma de mila lor, pentru că noi ne mândrim că suntem români, că avem limba noastră, că avem cântecele noastre, colindele noastre.”

In urma aplicării noilor prevederi legislative ucrainene, care înlocuiesc în mare parte predarea in limbile minorităților sunt deja vizibile distorsiuni ca cele observate de doamna Aurica Bojescu - secretar responsabil la Uniunea Interregională "Comunitatea Românească": ”... treptat, populaţia deja nu mai înţelege. Tineretul nu ştie nici să scrie, nici să citească, dar nici să vorbească, iar populaţia vârstnică încă vorbeşte, dar nu se poate înţelege cu nepoţii, cu strănepoţii şi este foarte dureros acest lucru”.

Există o prevedere, ulterioara adoptării Legii învățământului, potrivit căreia entru limbile minorităţilor naţionale, care sunt şi limbi ale statelor UE rămâne în continuare garantată folosirea limbii în procesul de învăţământ, dar, pe lângă limba ucraineană. Nu se aplică întru totul.

”Acum intrăm în Europa şi ar trebui să se respecte regulile, drepturile noastre” – este speranța doamnei Elena Nandriș, care așteaptă ajutorul României. Vede orizontul de timp al pierderii iremediabile a comunicării în română la 10 ani, după care, - spune dânsa, - ”noi nu vom fi ca români”.