Kazahstanul îl îndepărtează pe fostul dictator

La mai bine de 100 de zile de la începutul războiului din Ucraina, intervenția rusă pentru stabilizarea unui vecin crucial din Asia Centrală, Kazahstanul, pare un fapt din trecutul îndepărtat. Dar a avut loc în luna ianuarie, cu puţin timp înainte de invadarea țării europene de către Vladimir Putin.

Un nou capitol al acelei crize s-a încheiat duminică (5 iunie), 68% dintre alegătorii kazahi mergând la urne pentru a aproba modificări constituționale cu 77% printr-un referendum.

La suprafață și dincolo de aceasta, este o victorie a lui Putin. În luna ianuarie, odată cu prima desfășurare de trupe multinaționale din a sa mini-NATO, Organizația Tratatului de Cooperare pentru Securitate, el a sprijinit reprimarea unei insurecții de către guvernul local.

Motivele crizei sunt multiple. Aceasta a început cu o problemă pietonală, creșterea prețului gazului folosit de taximetriști în regiunile țării, și a căpătat un aspect de tulburare instituțională cu sprijinul unor elemente străine.

Oricum ar fi, în centrul său s-a aflat lupta pentru putere dintre fostul dictator Nursultan Nazarbaiev și succesorul său nominalizat, Kassim-Jomart Tokayev, care în 2019 a primit puterea într-o tranziție negociată - familia și grupul politic al omului care a guvernat cea mai bogată țară din regiune timp de trei decenii a rămas încorporată în viața economică kazahă.

În afară de aceasta, Nazarbaiev, în prezent în vârstă de 81 de ani, primea titlul de "părinte al naţiunii", simbolic dar nu chiar atât de mult, spunând multe despre puterea sa în culise.

Aranjamentul s-a prăbușit la începutul anului, iar în luna ianuarie Putin a intervenit în favoarea lui Tokayev - după ce ani de zile l-a susținut pe predecesorul său, în numele stabilității la granița sa vitală cu Asia Centrală. Aproximativ 230 de persoane au murit în proteste, dar rușii au reușit să restabilească rapid ordinea.

Moscova a creat o noutate geopolitică și a fost chiar aplaudată de Beijing, care a avea cu Kremlinul disputa pentru influență în marele producător de gaze naturale și uraniu, ca să nu mai vorbim de centrele tranzacţionare de bitcoin. Terenurile de acțiune ale aliaţilor din războiul rece 2.0 păreau stabilite. În ceva mai mult de o lună, Kremlinul avea să revină la rolul de răufăcător mondial.

Oricum, rusul se află într-o poziție de forță în regiune, el acţionând pentru a salva un alt guvern local, cel al micuțului Kârgâzstan, în 2020. Referendumul propus de Tokayev prevede reducerea puterii președintelui și creșterea rolului Parlamentului, pe lângă diverse măsuri sanitare de izolare a rudelor președintelui de viața politică și de economia țării.

Așa cum s-a făcut într-un mediu controlat, referendumul are elementele unei "revoluții colorate", termen pentru mișcările pro-democrație încurajate de Occident la granițele ex-sovietice, dar fără a amenința status quo-ul pro-Kremlin. Având în vedere istoricul, doar timpul va spune dacă latura sa de liberalizare a celor 56 de amendamente la Constituția kazahă este reală sau dacă este doar o spoială.

Mai important, mișcarea consolidează sfârșitul erei Nazarbaiev, întrucât ignoră postul deținut de fostul dictator, care, de altfel, nu a mai fost văzut vreodată. Atunci victoria lui Putin începe să capete nuanțe și chiar să fie un semnal de avertizare pentru președintele rus.

Când în sfârșit a decis să modifice Constituția rusă în favoarea sa, organizând un referendum în 2020, Putin a deschis o cutie a Pandorei cu speculații despre viitorul său. Cea mai recurentă spunea că, în ciuda menținerii opțiunii de a participa încă două realegeri și a încercării de a rămâne în scaun până la vârsta de 83 de ani, în 2036, liderul ar putea dori o ieșire similară cu cea a lui Nazarbaiev.

Durata scurtă a aranjamentului din Kazahstan este un avertisment pentru Putin cu privire la faptul că o astfel de idee nu este tocmai sigură. Fireşte, țara asiatică nu este Rusia, care este mult mai mare și mai complexă, dar mișcarea în haite rivale a elitelor de acolo nu este atât de diferită de ceea ce se întâmplă la vecinul din nord.

Războiul din Ucraina a condus Rusia la o răscruce politică. Putin și-a întărit controlul asupra țării, reducând la tăcere disidența - un proces care era în desfășurare de la sfârșitul perioadei iluzorii a libertăților de la Cupa Mondială din 2018, găzduită de ruşi.

Sunt semne ici și colo de nemulțumire, dar deocamdată foarte durele sancțiuni occidentale sunt interpretate de elită drept un atac generalizat la adresa țării. Acest lucru a întărit poziția lui Putin, care și-a cimentat puterea asupra grupurilor care se mișcă sub el în economie și în politică într-o manieră fără precedent în cele două decenii ale sale la Kremlin.

Cât timp va dura acest lucru sau dacă Rusia poate aluneca într-o dictatură, sunt întrebări deschise. Dar orice soluție de tranziție mai departe, dacă va exista, pare să piardă opțiunea Nazarbaiev în viziunea lui Putin. Și asta poate avea consecințe asupra procesului, când și dacă se va întâmpla.

Articol de Igor Gielow, São Paulo

Traducerea: Iulia Baran/ RADOR.