Iranul şi SUA "ar putea ajunge de aceeaşi parte a baricadei"

În contextul noii situaţii din Irak, Statele Unite şi Iranul ar putea fi împinse să se plaseze de aceeaşi parte a baricadei, în pofida dosarului nuclear al Teheranului şi a multor altor probleme şi divergenţe.

Peste ocean au început să circule informaţii, potrivit cărora Washingtonul şi Teheranul ar putea coopera militar pentru a pune capăt avansării în Irak a grupării islamiste Statul Islamic din Irak şi Levant.

Experţii americani în Orientul Mijlociu susţin că interesul comun al Iranului şi Statelor Unite nu este unul pur şi simplu tactic sau temporar.

Noua normalitate a devenit noua realitate.

În contextul dezvoltărilor regionale, Teheranul şi Washingtonul ar putea ajunge să fie de aceeaşi parte a baricadei.

Preşedintele Consiliului Naţional Iraniano-American din Washington, Trita Parsi, crede că nici Iranul şi nici Statele Unite nu pot salva o stare de stabilitate în Irak sau în Afganistan pe cont propriu, adică una fără cealaltă.

Timp de decenii, Iranul a încercat să confrunte hegemonia Statelor Unite în Orientul Mijlociu, investind în grupările politice arabe de opoziţie şi sprijinind financiar mişcări islamiste ca Hezbollah şi Hamas, dar în lumea arabă sunnită, aceasta a venit acum cu prea puţin avantaj pentru Iran.

Trita Parsi spune, într-un studiu în revista "Foreign Policy", că politica iraniană faţă de lumea arabă, după Revoluţia din 1979, s-a bazat pe evaluarea, altfel corectă, că regimurile autocraţilor proamericani nu vor fi durabile şi că securitatea pe termen lung a Iranului va fi cel mai bine asigurată prin investirea în mişcările islamiste ce vor prelua, foarte probabil, puterea.

Teheranul a crezut că brandul islamului politic şi retorica antiisraeliană ar putea fi o forţa unificatoare care să calmeze profunda ostilitate ce caracterizează relaţiile arabo-persane şi să elimine diviziunile dintre sunniţi şi şiiţi.

S-a dovedit, însă, că islamiştii care au câştigat influenţă în urma "primăverii arabe" în Siria, Egipt şi Libia au arătat, în general, loialitate fată de binefăcătorii lor financiari din Arabia Saudită şi Gloful Persic, mai curând decât fată de presupuşi aliaţi ideologişti de la Teheran.

Actuala administraţie americană, "un partener un de discuţie" pentru Teheran

În acelaşi timp, sprijinul Iranului pentru regimul Assad în Siria a anulat puterea diplomatică de care se bucura Teheranul în lumea arabă.

Trita Parsi spune că oficiali iranieni i-ar fi declarat în particular că guvernul lor este mai popular în America Latină decât în Orientul Mijlociu.

Acelaşi expert crede că guvernul de la Teheran ar putea găsi în adminsitraţia actuală americană un partener de discuţii mai bun decât s-ar putea aştepta, pentru că oricâtă aversiune ar avea America faţă de brandul iranian al naţionalismului şiit represiv, preşedintele Obama ştie clar că ameninţarea reală pentru Statele Unite nu ar fi brandul islamului emanat dinspre inamicul oficial, care este Iranul, ci dinspre cel sponsorizat, finanţat de aliatul său oficial, Arabia Saudită.

Aceasta, în mod special dacă Statele Unite şi Iranul ar reuşi să rezolve problema nulceară în următoarele câteva săptămâni sau luni.

Dacă obiectivul-cheie al Iranului este de a fi recunoscut ca forţă stabilizatoare în regiune, Teheranul nu poate juca însă această carte, în vreme ce, simultan, doreşte să confrunte şi să provoace Statele Unite.

Orice ar hotărî cele două părţi, ele nu ar trebui să menţină obstacolul unor rivalităţi deja învechite, crede expertul american de origine iraniană, pentru că "atacurile ISIS demonstrează că un dialog americano-iranian despre problemele regionale este unul demult scadent".