Între stagflaţie şi recesiune, previziunile sumbre ale Băncii Mondiale

Perspectivele sunt departe de a fi îmbucurătoare. În noile prognoze publicate marţi, Banca Mondială vorbeşte despe o epocă cu creştere slabă şi inflaţie - stagflaţie - chiar de recesiune pentru unele ţări.

"Creşterea mondială ar urma să scadă de la 5,7% în 2021 la 2,9% în 2022, adică net mai puţin decât cele 4,1% prevăzute în ianuarie", arată ea în raportul privind perspectivele economice mondiale. Este mai mult decat dublul decelerării înregistrate între 1976 şi 1979 în urma primului şoc petrolier.

Pentru ţările bogate, creşterea ar urma să decelereze puternic, trecând de la 5,1% în 2021 la 2,6% în 2022. Banca prevede numai 2,2% în 2023 din cauza scăderii sprijinului bugetar şi monetar instituit în timpul pandemiei de COVID-19.

Pentru ţările emergente şi în dezvoltare, această creştere ar urma de asemenea să scadă de la 6,6% în 2021 la 3,4% în 2022. Este mult sub media anuală de 4,8% din perioada 2011-2019.

"Creşterea preţurilor energiei şi produselor alimentare, ca şi perturbările în aprovizionare şi schimburi comerciale provocate de războiul din Ucraina şi necesara normalizare a ratelor dobânzilor aflată în curs, explică esenţialul degradării previziunilor", detaliază preşedintele Băncii Mondiale, David Malpass.

Şi continuă: "chiar dacă o recesiune mondială va fi evitată, dificultăţile stagflaţiei ar putea persista mai mulţi ani, cel puţin dacă nu va fi operată o puternică creştere a ofertei".

Întoarcerea anilor 1970

În majoritatea ţărilor, stagflaţia este o ameninţare reală pentru creşterea preţurilor energiei. În termeni nominali, preţurile ţiţeiului brut au crescut cu 350% între aprilie 2020 şi aprilie 2022, ceea ce face din această creştere cea mai mare pe o perioadă echivalentă de 2 ani după 1973.

Preţurile cărbunelui şi gazului au atins niveluri istorice, nelăsând loc utilizării de combustibili fosili mai puţin scumpi, aşa cum s-a putut realiza în anii 1970.

În opinia Băncii, această creştere a preţurilor energiei ar putea reduce producţia mondială cu circa 0,5% în 2022 şi circa 0,8% pană în 2023. Economiile avansate vor cunoaşte o reducere a producţiei mondiale cu 0,9% până în 2023 în vreme ce ţările emergente şi în dezvoltare importatoare de petrol şi-ar vedea producţia scăzând cu 0,6%.

Riscul de a asista la persistenţa unei inflaţii mai ridicate mai multă vreme decât se prognoza este real. Desigur, creşterea preţurilor cu amănuntul urmează să se modereze anul viitor. Dar va rămane probabil mai mare decat obiectivele băncilor centrale în numeroase ţări.

După părerea instituţiei multilaterale, conjunctura actuală seamănă cu anii 1970 în trei aspecte esenţiale: perturbări persistente ale ofertei care alimentează inflaţia, precedate de o lungă perioadă de politică monetară foarte acomodativă în principalele ţări industrializate; perspective de slăbire a creşterii; dificultăţi ale ţărilor emergente şi în dezvoltare confruntate cu necesara înăsprire a politicii monetare pentru a stăvili inflaţia.

Relansarea care intervenise după stagflaţie necesitase mari creşteri ale ratelor dobânzilor în principalele ţări industrializate, "ceea ce a jucat un rol de prim plan în declanşarea unei serii de crize financiare în ţările emergente şi în dezvoltare", avertizează Banca Mondială.

Autor: Richard Hiault

Traducere: Gabriela Sîrbu/RADOR.