Interviu cu prof. univ. Ştefan Popescu, despre conflictul din Israel la Agenda Globală

Profesorul Universitar Ştefan Popescu, a fost invitat la emisiune RRA, Agenda Globală la o analiză privind conflictul din Israel.

Realizator - Ianna Ioniță: Gaza este sub asediu, armata israeliană şi-a intensificat atacurile, dar din toată lumea, inclusiv din Statele Unite, vin solicitări pentru o pauză umanitară. Premierul Benjamin Netanyahu respinge orice discuţie despre un armistiţiu temporar, până nu vor fi eliberaţi toţi ostaticii. Cineva, până la urmă, va trebui să cedeze. Cine şi ce poate însemna prelungirea acestei situaţii?

Prof. univ. Ştefan Popescu: Nu, dar deja cred că a şi cedat, dar premierul Netanayhu, mă gândesc, şi au avut de la început opţiunea încetării, la un moment dat, destul de scurtă a operaţiunilor militare în Fâşia Gaza, dar discursul pe care l-am ascultat astăzi, la începutul după-amiezii, a fost destinat publicului intern. Premierul Netanyahu, şi ca om politic, dar şi ca şef al unui guvern într-o situaţie de criză, trebuie să arate, să dea imaginea de intransigentă, de a fi stăpân pe situaţie, însă este clar că, din mai multe motive, toată lumea se gândeşte că trebuie să se termine cât mai repede. În primul rând, din punct de vedere economic; ştim foarte bine că armata israeliană este o armată majoritar formată din rezervişti, prezenţa lor, mobilizarea masivă blochează economia israeliană. Economia este blocată şi de faptul că forţele israeline sunt grupate şi la celelalte puncte ale frontierei. De asemenea, populaţia a fost evacuată din mai multe localităţi. Deci aceasta este o problemă care bate la uşă. În al doilea rând, toată lumea este interesată să se oprească cât mai repede. Americanii nu doresc ca situaţia să se complice foarte mult. Ei nu vor să fie fixaţi cu atâtea forţe. Aţi văzut, două grupuri aeronavale, şi nu numai, în Orientul Mijlociu. Sunt interesaţi de conflictul din Ucraina. Deja am văzut în Congres, şi nu numai în Congres, la nivelul percepţiei, o ierarhizare clară a celor două conflicte, în defavoarea Ucrainei. Congresul a votat cu uşurinţă un pachet de 14 miliarde, mai bine de 14 miliarde de dolari pentru Israel şi nimic pentru Ucraina, în condiţiile în care ruşii au preluat iniţiativa pe front, în condiţiile în care liniile occidentale nu mai fac faţă. Chiar cotidianul "Le Monde" anunţa astăzi că ruşii au fabricat, anul acesta, 600 de tancuri şi au început să fabrice 100 de rachete de croazieră pe lună. Deci situaţia este gravă şi, fără o susţinere imediată, nu ştiu cât vor ţine liniile ucrainiene. Şi, bineînţeles, americanii trebuie să... pentru că se tot vorbeşte de la Barack Obama şi înaintează cu viteză de melc, pentru a fi elegant, trebuie să pivoteze spre Asia Pacifică. Am văzut semnalele pe care le dă China, creşterea ei în putere, faptul că intră destul de des în ambele teritoriale taiwaneze, că încalcă dreptul de liberă circulaţie maritimă în mările Chinei de Sud şi de Est. Am văzut tensiunile recente cu Filipine. Deci nu au interes americanii să rămână prea mult în Orientul Mijlociu. Ţările arabe, de asemenea, vor şi ele să scaddă această tensiune, pentru că strada arabă le pune la grea încercare planurile strategice de continuare în direcţia normalizării cu Israelul, pentru că aşa cum spunea un fost trimis pentru mai multe administraţii în Orientul Mijlociu, Dennis Ross, într-o tribună publica "New York Times" acum o săptămână, în privat toţi liderii arabi spun că Hamas trebuie stârpit, dar nu au curajul s-o facă public. Iranul, de asemenea, vrea şi el să scadă tensiunea, după ce a reuşit să arunce în aer normalizarea relaţiilor cu Arabia Saudită, pentru ca războiul, bineînţeles, de toate părţile să continue, dar să fie acest război nevăzut, pentru că acesta va fi cel mai eficient. Eliminarea ţintită a şefilor militari Hamas, poate şi a unor şefi politici, eradicarea Jihadului Islamic; aici este într-adevăr o problemă, pentru că el este un electron liber. Şi, deci, iată această situaţie să sperăm, pentru că ecourile se aud şi în Europa, din păcate, vedeţi, aţi văzut câteva atentate am avut în Franţa, în Belgia...

Realizator - Ianna Ioniță: Exact aceasta e şi temerea, pentru că Netanyahu astăzi le-a recomandat cetăţenilor israelieni să nu călătorească în străinătate şi a evocat o creştere semnificativă a antisemitismului în lume de la începutul războiului cu Hamas. Cererea este greu de respectat, în condiţiile în care există afaceri şi întreprinderi israeliene în multe locuri din lume şi factorul economic, despre acesta l-aţi evocat, şi în faptul că mulţi sunt prinşi în armată în această perioadă, mulţi israelieni.

Prof. univ. Ştefan Popescu: Nu şi, ştiţi, pe termen lung, pe termen lung, să ostilizezi 1.900.000.000 de musulmani care trăiesc în bula lor informaţională şi nu cred absolut nimic din ceea ce li se spune într-un mod raţional, pentru că au această sensibilitate, vedem în ce priveşte chestiunea palestiniană, e foarte periculos pentru securitatea Israelului în lume. Şi vedeţi deja că anumiţi lideri politici se urcă pe val. Mă refer la prezenţa domnului Erdogan la Astana, la summitul ţărilor turcofone, unde dă o coloratură religioasă foarte periculoasă acestui conflict. Bine, el şi are, chestiunea palestiniană a devenit o chestiune confiscată de fundamentaliştii islamişti, de-asta este important un proces de pace cât mai repede, reconstruirea unui interlocutor palestinian...

Realizator - Ianna Ioniță: Un proces de pace cu două state? Propunerea lui Biden, o propunere pe care Netanyahu n-a acceptat-o niciodată şi practic...

Prof. univ. Ştefan Popescu: Da, pe care a boicotat-o, de fapt, Netanyahu şi acum cred că trebuie să realizeze că statul este singura structură care poate elimina aceste organizaţii underground, cum este Jihadul Islamic, parţial Hamasul. Dar nu numai Netanyahu; vă rog să fim foarte atenţi, extremiştii palestinieni i-au omorât pe toţi consilierii lui Yasser Arafat, care după moartea acestuia doreau un proces de pace. Deci, de o parte şi de alta, suntem exact în crima, am mai spus-o, "Crima din Orient Expres" a Agathei Christie. Fiecare parte e implicată în crimă, are o parte de responsabilitate, inclusiv marile puteri, pentru că mă bucur că Biden vorbeşte de relansarea procesului de pace. Nu a făcut absolut nimic în primii trei ani de preşedinţie, Obama, absolut nimic. Trump, aţi văzut, a avut un plan de pace, care avea mai ales o componentă economică. Dar, în rest, marile puteri nu s-au preocupat, pentru că dosarul era prea complex, prea complicat. Au apărut şi alte probleme şi iată că această criză a mocnit, nu s-a rezolvat de la sine, s-a văzut clar că pentru populaţiile musulmane din toată lumea, din Indonezia până în Maroc, Palestina rămâne importantă, este, cum să spun, mama luptelor care trebuie duse până la capăt.

Realizator - Ianna Ioniță: Regele Abdullah al II-lea al Iordaniei este aşteptat la sediul Alianţei Nord-Atlantice săptămâna viitoare. Ce influenţă poate avea acesta în detensionare conflictului? Toată lumea vorbeşte că ar putea avea o influenţă.

Prof. univ. Ştefan Popescu: Da, nu prea, Qatarul are influenţă; ştiţi, ai influenţă când vorbeşti tuturor părţilor aflate în conflict, Egiptul, Turcia, ceva influenţă. Iordania a făcut, a mizat, exact ca şi Israelul, numai pe Autoritatea Naţională Palestiniană. Or, această Autoritate Naţională Palestiniană este prăbuşită. Ce ar putea face Iordania? Ar trebui împreună cu Israelul să facă un gest pentru a reconstrui, a contribui la reconstruirea unui interlocutor de partea palestiniană, pentru că, în momentul de faţă, nu prea există. Trebuie construit Hamasul, din păcate, prin această... Hamasul satelizat de Iran, asta este marea problemă, este interlocutorul palestinienilor în acest moment. Sigur, ar fi interesant de văzut câţi dintre palestinieni aprobă acţiunea Hamas, inclusiv cei din Gaza, inclusiv binaţionalii, o altă problemă care ar trebui să fie undeva în procesul nostru de reflecţie cu privire la toate consecinţele şi ramificaţiile crizei din Orientul Mijlociu.

Realizator - Ianna Ioniță: Să vorbim un pic şi despre declaraţiile de azi ale lui Hassan Nasrallah, atât de aşteptate. Erau voci care se temeau că acesta ar putea ieşi cu declaraţii de război, dar n-a fost aşa.

Prof.Univ. Ştefan Popescu: Dar nu a fost aşa. El este un purtător de cuvânt în realitate al regimului iranian, dar purtător de cuvânt arabofon, pentru că persanii vorbesc altă limbă, vorbesc farsi. A luat, a fost, cum să spun, cuvânt cu cuvânt, discursul Ayatollahului iranian şi, bineînţeles, el trebuie să marcheze din punct de vedere mediatic, să arate că nu stă degeaba, că strategia lui are un sens, dar în acelaşi timp nu este interesat de un război cu Israelul şi cu cele două grupuri aeronavale americane aduse în zonă. În plus, ar deranja şi anumite interese economice din zonă ale statelor arabe. Qatarul este foarte prezent, alături de un grup francez şi un grup italian, într-o exploatare gazieră masivă offshore din apele teritoriale ale Libanului, aproape de frontiera cu Israelul. Şi, deci, un asemenea război le-ar complica situaţia, ar aduce atingere multor interese din zonă. Dar nu putea să nu iasă la rampă, în condiţiile în care Hamasul a trimis săgeţi, reproşând Hezbollahului că nu intră într-un război pentru a-i da o mână de ajutor în acest moment. Nu, lucrurile vedeţi foarte bine că sunt anumite demonstraţii, menţin tensiunea la frontiera de nord a Israelului. Israelul a creat şi acea linie albastră, a evacuat 30 de localităţi, 28 ca să fiu mai exact, în nord, şi, pentru moment, logica tuturor acestor grupări proşiite, Hezbollah, miliţiile şiite din Irak, din Siria, Houthi din Yemen, au o logică în primul rând naţională, pe îi interesează să câştige, să controleze, să-şi întărească controlul asupra teritoriilor pe care sunt prezenţi, şi pe planul secundar vine această solidaritate cu Hamas. Dar, desigur, sunt interesaţi să salveze Hamasul şi vedem că Israelul ţine cont de o eventuală complicare a situaţiei, inclusiv americanii, altfel nu ar fi deplasat cele două grupuri aeronavale. Sunt şi un element de descurajare, să ştiţi, al Iranului. Iranul n-are arma nucleară cum are Israelul, convenţional nu este la nivelul militar al Israelului, şi atunci ei folosesc o strategie asimetrică, au dezvoltat aceste grupări care sunt teleghidate, care sunt, cum să spun, arma lor de descurajare, dacă vreţi, în cazul unui conflict care i-ar viza în mod direct.

Realizator - Ianna Ioniță: Şi vă mai întreb ceva. Preşedintele palestinian, Mahmmoud Abbas, urma să să deplaseze în Rusia pe 15 noiembrie şi a trebuit să-şi amâne vizita. Aşa a anunţat Moscova, care susţine că responsabilii palestinieni au explicat că situaţia actuală este dificilă şi că preşedintele Abbas nu poate părăsi regiunea. E un semnal.

Prof.univ. Ştefan Popescu: Da, m-aş referi la altceva... Da, 87-88 de ani nu prea mai reprezintă, dar ce trebuie spus este că Rusia este o prezenţă istorică acolo, le recomand ascultătorilor noştri o carte a lui Evgheni Primakov "Rusia şi arabii", a apărut în limba engleză, cred că în 2009, în Statele Unite chiar, şi arată faptul Rusia cum şi-a construit reţelele de influenţă, legăturile cu Hamas, care sunt vechi, nu întâmplător a fost prima ţară care în 2007 a felicitat Hamas pentru câştigarea alegerilor în Fâşia Gaza. Deci Rusia face parte din orice aranjament regional, controlând şi o parte din frontiera israeliană, Israel-Siria. Deci traficul... înarmarea Hezbollahului, să ştiţi, şi a Hamasului parţial, s-a făcut şi prin traficul care a traversat Siria. Uneori ruşii mai închid ochii, uneori dau acceptul israelienilor să bombardeze poziţiile şiite şi a celor care contribuie la această contrabandă. Deci o politică absolut pragmatică şi oportunistă. Dar, ştiţi cum e, politica internaţională e făcută din oportunităţi, este rece, din păcate, şi unii oameni sunt prizonierii istoriei, aşa cum am văzut amărâţii de civili care au fost victima unui pogrom odios pe 7 octombrie şi, bineînţeles, sufletele nevinovate care sunt prizonierele Hamas în Fâşia Gaza.

Realizator - Ianna Ioniță: Da, vorbeaţi de arme. Tocmai Vladimir Putin susţinea astăzi că unele arme occidentale furnizate Ucrainei ajung prin contrabandă în Orientul Mijlociu. Deci exact invers decât se întâmplă în realitate spune.

Prof. Univ. Ştefan Popescu: Vladimir Putin are tot interesul să acopere conflictul din Ucraina şi s-a întâmplat, vedeţi, la nivelul percepţiilor, un om care deschide televizorul, un om simplu şi află două portavioane în Mediterana de Est, e clar că din condiţii obiective americanii nu puteau fi prezenţi în Marea Neagră. Este clar că se creează la nivelul percepţiilor, şi să ştiţi că percepţia, emoţiile se reflectă şi în orizontul strategic al politicienilor care votează în Congres, sunt sensibilităţile lor şi nu numai. Şi, din punctul ăsta de vedere, lucrurile nu stau tocmai bine. Această criză a venit într-un moment nepotrivit, când Ucraina avea nevoie de şi mai mare susţinere.

Realizator - Ianna Ioniță: Da, aşa este. Vă mulţumim foarte mult.

A fost în legătură directă la RRA, analistul prof. univ. Ştefan Popescu. (ta1)