În Italia, cine fură alimente, de foame, nu este infractor

Totul a început de la cazul unui bărbat ucrainean, fără locuinţă, care dormea pe străzi. Acesta a furat dintr-un magazin alimentar brânză şi cârnaţi în valoare de 4 euro şi 7 cenţi. Magistraţii au decis, că bărbatul fără adăpost a luat mâncare în faţa necesităţii imediate şi esenţiale, de a se hrăni - ne explică avocatul român Monica Marinescu, din Roma:

Monica Marinescu: "Persoana a fost condamantă pentru furt, atât de tribunalul de primă instanţă, cât şi de Curtea de Apel. A beneficiat, totuşi, de circumstanţe atenuante. Recursul în casaţie a fost declarat de procurorul general, acesta arătând că în mod greşit judecătorii au încadrat fapta la infracţiunea de furt, având de fapt de a face cu o tentativă. Tot procurorul general a cerut aplicarea Articolului 131 bis din Codul penal italian, care prevede că pentru faptele de o gravitate minimă este posibil să fie exonerat de răspunderea penală. Curtea de Casaţie a decis că fapta nu este infracţiune, întrucât inculpatul se afla în stare de necesitate. Starea de necesitate este o condiţie care înlătură răspunderea penală, deci este deja prevăzută de legea italiană".

Asta se întâmpla în 2011, la Genova: un client al magazinului a reclamat că bărbatul a încercat să plece plătind numai pentru pâine, ascunzând în buzunare brânza şi cârnaţii. Procesul, pe care s-au cheltuit mii de euro, pentru numai 4 euro furaţi, a durat aproape 5 ani. În 2015, bărbatul ucrainean a fost condamnat de o instanţă inferioară la 6 luni de închisoare şi o amendă de 100 de euro, însă pentru instanţa supremă din Italia, dreptul la supravieţuire prevalează dreptului la proprietate.

De asemenea, Curtea a amintit în decizia sa, că în vremuri cu probleme economice, într-o ţară civilizată nici măcar cei mai răi dintre oameni nu trebuie să fie lipsiţi de alimentaţie.

Desigur, presa, avocaţii, dar şi cetăţenii de rând critică faptul că un furt cu prejudiciul sub 5 euro a trecut prin trei instanţe diferite, până să fie dată o decizie definitivă.

Monica Marinescu: "Unii comentatori au vorbit de o încurajare a microcriminalităţii. Nu ştiu dacă această seninţă încurajează sau nu. Personal, sunt surprinsă că pentru un furt de 4 euro s-au cheltuit banii contribuabililor italieni în trei grade separate de jurisdicţie. Poate lucrurile ar fi trebuit să se oprească deja în faza de cercetare penală. Se poate cere. Un flămând să ceară mai bine, decât să fure. Foamea este foame. Dacă unul fură de plăcere, este un aspect. Însă, dacă o face de foame, nu se discută. Să-i ajutăm înainte să fure, poate că este mai bine. Ar putea să fie de înţeles, pe timpurile acestea".