În Iran "nu există un sistem de înregistrare pentru vot"

Din acoperirea mediatică internaţională de duminică, pentru alegerile din Republica Islamică Iran a lipsit punctul real: regimul de la Teheran utilizează faţada unor alegeri libere pentru a-şi justifica legitimitatea.

Liderul spiritual suprem, ayatollahul Ali Khamenei, nu a întârziat să felicite ţara pentru nivelul ridicat al participării la vot.

În timp ce bătălia dintre tabăra liniei dure şi tabăra pragmatică se joacă în altă parte, în realitate, în plan intern, publicul a avut doar două alternative: să rămână acasă sau preşedintele Rohani şi ayatollahul Rafsanjani.

Diferenţa dintre tabăra liniei dure şi pragmatici este de faţadă şi face parte din strategie; nu este a valorilor fundamentale.

Meir Javedanfar, lector de politică iraniană la Centrul Interdisciplinar de la Herzliya, a comentat că unii aveau impresia că, în ceea ce priveşte Adunarea (Consiliul) Experţilor, organismul însărcinat cu alegerea liderului suprem iranian, rezultatele au fost definitive.

Apoi, Ministerul de Interne a anunţat că nu este aşa.

Shahram Chubin, un savant născut în Iran, a declarat, între altele, că tabăra liniei dure va continua să saboteze planurile economice ale lui Rohani.

De ce este importantă Adunarea Experţilor? Cu cât sunt mai multe elemente moderate, Adunarea va asigura că succesorul lui Khamenei nu este neapărat din linia dură, care controlează complet instituţiile-cheie: securitate, informaţii, justiţie.

Ramin Parham, un disident iranian care trăieşte la Paris, spune că în Iran nu există un sistem de înregistrare pentru vot; trebuie doar să arăţi o carte de identitate - ceea ce permite manipularea numărului de participanţi.

Oamenii pot vota oriunde, în mai multe centre - a afirmat Parham. Cel mai important criteriu pentru alegeri în Iran este rata de participare, care permite regimului să-şi justifice legitimitatea.

Ayatollahii şi Adunarea Experţilor au înţeles că trebuie să prezinte în ochii lumii că ar avea o poziţie slăbită, ca să vină investiţiile de afară.

Generaţia cuprinsă între 20 şi 40 de ani, marea lor majoritate absolvenţi cu studii superioare, sunt şomeri şi nu au lucrat o zi în profesia lor, sau au efectuat munci la negru.

Pentru a evita răbufnirile sociale şi ca să atragă investiţii, s-a hotărât ca faţada parlamentului, Majles, să fie mai moderată, deşi extremiştii religioşi au anulat aproape jumătate dintre candidaţi, permiţând să se afirme doar cei pe care îi pot controla.

Adăugat la acordul nuclear, toată această strategie oferă premise pentru mici modificări, atent controlate, şi în special pentru a se evita răbufnirile şi tensiunile sociale.

Pe de altă parte, analişti din domeniul serviciilor de informaţii punctează că, în momentul în care la Teheran va fi avalanşă de bani, implicarea în activităţi teroriste se va extinde, cu toate că Iranul a decis să retragă câteva mii de combatanţi din Gărzile Revoluţionale Islamice care luptau alături de Assad, în Siria. Nu e ceva nou; face parte din strategie.

Prin definiţie, Iranul nu trimite luptători în afară, folosindu-i în general pe alţii, sprijinind mişcări pe care le finanţează.