În caz de accident, românii se bazează pe chetă

Trei săptămâni au trecut de când un român a murit în nordul Spaniei, într-un accident de muncă. De atunci şi până acum trupul neînsufleţit nu poate fi repatriat din lipsa banilor.

Cei şase tineri care au decedat în accidentul de circulaţie la începutul lunii, pe şoseaua Valencia-Madrid, au ajuns în sicriu acasă după mai bine de două săptămâni.

Costurile documentelor şi zborului se ridică la şapte mii de euro şi până se strâng banii într-un cont deschis de asociaţiile din Galiţia, familia mai aşteaptă probabil încă cel puţin o săptămână.

Corpul românului ucis în bătaie în nordul Madridului a ajuns în ţară târziu, la 10 zile de la eveniment.

Cazurile s-au întâmplat numai în ultima lună, însă aproape în fiecare săptămână, la bisericile din comunitate, preoţii fac apel la solidaritatea enoriaşilor pentru a strânge bani de cel puţin o repatriere.

Cei mai mulţi români mor în accidente de trafic, de muncă, pe neaşteptate şi aproape nici unul nu are asigurare de deces şi repatriere, o soluţie care ar salva familia de la o cheltuială foarte mare.

De obicei, cei şapte mii de euro se strâng greu, din mila primăriilor spaniole, a asociaţiilor de locatari, a oamenilor mai înstăriţi. Repatrierea cadavrelor este obligatorie în conştiina românului din Spania, pentru că tradiţia spune că mortul trebuie îngropat în pământul în care s-a născut.

Gheorghe Găinar, preşedinte al unei asociaţii româneşti din regiunea Madridului, spune că ar fi indicat ca toţi românii care ajung în Spania să încheie o asigurare de deces şi repatriere.

Altfel, asociaţiile româneşti, bisericile ortodoxe şi instituţiile spaniole sunt nevoite, aproape de fiecare dată când moare câte un roman, să se mobilizeze şi să strângă sumele necesare repatrierii.

Nici un român din cei care au beneficiat de serviciile lui Patrocinio Gómez, antreprenor de pompe funebre din Alcalá de Henares, nu avea asigurare de deces şi repatriere, de aceea firma sa a oferit cele mai ieftine produse, începând de la sicriu, care este, de obicei, unul onorabil, dar modest.

Patrocinio Gomez spune că firmele de pompe funebre au taxe pentru servicii şi produse. Potrivit acestuia lista este destul de lungă.

"Sicriul, transportul la aeroport şi elaborarea documentelor, care înseamnă o birocraţie foarte complicată, unde intră şi apostila de la Haga pe care o obţinem de la Tribunalul Superior de Justitie. În general, un dosar durează cam şapte zile, deşi familiile cer întocmirea actelor de pe o zi pe alta. Asta e imposibil."

În Spania anul acesta au murit aproximativ 300 de români, potrivit numărului de paşapoarte mortuare, obligatorii pentru însoţirea cadavrului la zborul către România.

Consulatul României la Madrid nu poate ajuta familiile aflate la necaz, din cauza unui paragraf din legea privind acordarea fondurilor speciale la misiunile diplomatice

Eliza Diaconescu, viceconsul în Madrid, spune că, potrivit legii, "dacă ţara unde a decedat românul permite înhumarea în pământul ei şi majoritatea o permite, atunci nu se poate acorda nici un ajutor de repatriere a decedatului."

Problema este că în Spania cadavrele sunt incinerate, costurile fiind astfel mai mici decât ale îngropării corpului în pământ, iar românii nu doresc aşa ceva.

Potrivit Elizei Diaconu, soluţia pentru ca "familiile, asociaţiile, autorităţile să nu mai fie obligate să deschidă conturi de urgenţă, să ceară în biserică sau să apeleze la mila vecinilor, ar fi o asigurare de deces".

Asigurările de repatriere costă între 30 şi 60 de euro pe an.